Ce încearcă să obţină UE prin noua uniune bancară

Un mod rapid şi eficient de a aborda băncile cu probleme este necesar pentru asigurarea stabilităţii sistemului financiar european şi protejarea banilor contribuabililor. Acesta a fost mereu obiectivul Parlamentului European în negocierile cu statele membre în stabilirea unei uniuni bancare. Marţi, deputaţii europeni vor dezbate şi vota sistemul de rezoluţie bancară, asupra căruia s-a ajuns la un acord în martie.

Uniunea bancară are trei componente cheie:

rezoluţia băncilor cu probleme financiare: aceasta se va baza pe un fond de 55 de miliarde de euro, şi nu pe banii contribuabililor; pierderile bancare vor fi acoperite de acţionari şi deţinătorii de obligaţiuni.

mecanismul unic de supraveghere: sprijinit de deputaţii europeni în septembrie, oferă Băncii Centrale Europene (BCE) responsabilitatea supravegherii majorităţii băncilor din zona euro (128 în momentul de faţă)

- schema privind garantarea depozitelor: introduce garanţii finanţate de bănci pentru depozitele de până la 100.000 de euro.

Schemele de garantare a depozitelor sunt, încă, naţionale. Pentru ca uniunea bancară să fie completă, este necesară crearea unei scheme de garanţii la nivelul zonei euro: aceasta este una din cererile cheie ale Parlamentului European, dar nu a fost, încă, îndeplinită.

Băncile se situează în centrul economiei, de aceea sănătatea lor are o importanţă deosebită. Dacă băncile au probleme serioase, guvernele aleg să le salveze cu banii contribuabililor, chiar dacă acest lucru înseamnă o creştere abruptă a datoriei publice, în loc să rişte o criză economică. Reforma legislaţiei bancare are ca obiectiv ruperea legăturii dintre tulburările bancare şi datoria statului, prin crearea unui sistem mai eficient de supraveghere a marilor bănci de către BCE, astfel încât problemele să fie identificate şi abordate mai curând, pentru evitarea folosirii banilor contribuabililor

În al doilea rând prin crearea unui fond finanţat de bănci pentru acoperirea costurilor de rezoluţie a băncilor cu probleme, pentru protejarea contribuabililor, dar şi prin acoperirea pierderilor de către acţionari şi deţinătorii de obligaţiuni, stimulându-i pe aceştia să controleze mai bine riscurile pe care şi le asumă bancherii. Nu în ultimul rând este nevoie şi de crearea unor scheme de garantare a depozitelor.

În acelaşi timp, Parlamentul European a limitat bonusurile bancherilor, înlăturând stimulentele pentru asumarea de riscuri extreme, care ar putea duce o bancă la faliment, şi a cerut băncilor să aibă un capital de calitate mai bun, care să poată fi transformat în bani lichizi, pentru absorbirea pierderilor. (D.I)