Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei și Planul de acțiune pentru perioada 2022-2027 au fost definitivate anul trecut, pe baza datelor Eurostat din 2019, care arată că procentul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială se ridica la 31,2% din populația României, respectiv 6.073.000 de persoane. Statisticile mai arată o situație foarte tragică: în perioada 2020-2021 a fost o scădere cu un 1% a persoanelor sărace, dar procentul corespunde cu cel al persoanelor decedate, ceea ce înseamnă că românii săraci s-au împuținat pentru că au murit în timpul pandemiei, nu pentru că am avut creștere economică. Aproape 40% dintre locuitorii satelor sunt amenințați de sărăcie în România și doar 6% dintre românii din marile orașe, conform acelorași statistici. Cu toate acestea, programul Guvernului de ajutor pentru cei mai săraci români e făcut mai mult pentru marile orașe, ignorând toate studiile care arată clar unde sunt cele mai mari probleme din România. Programul bazat pe carduri de cumpărături arată mai mult a încercare de digitalizare forțată a românilor din mediile vulnerabile decât a încercare reală de a-i ajuta pe săraci printr-un program social.
Am încercat să aflăm de la beneficiarii cardurilor de cumpărături în ce măsură îi ajută concret. Nu din analiza unor cifre, ci din situația pe care Guvernul nu a văzut-o în teren. Doamna Ludmila are 80 de ani și trăiește într-un sat din comuna Limanu, județul Constanța. De mulți ani nu s-a mai dus singură la cumpărături, nici măcar până la magazinul din apropierea casei, pentru că poate merge doar dacă se sprijină în două bastoane. Acum a primit cardul pentru cumpărături, însă speră să i-l poată da fiicei sale, care îi face cumpărăturile. Cu toate acestea, documentele pe care pensionarii le-au primit în plic, pentru folosirea cardului, îi îndeamnă să se prezinte personal la casele de marcat, să anunțe că vor să plătească folosind respectivul card și să prezinte buletinul. În documentele care conțin regulamentul stabilit de Guvern se mai specifică și faptul că nu pot înstrăina cardul, iar dacă se întâmpla asta, va fi anulat ajutorul financiar.
Informația nu ajunge la beneficiari
Pe site-ul Guvernului a fost completat regulamentul cu „situații excepționale”, precum cele în care beneficiarul nu se poate deplasa și poate da cardul unui cunoscut, dar și actul de identitate. Numai că bătrânii de la sate nu folosesc internetul și nu au toți copii, nepoți sau rude apropiate care i-ar putea ajuta cu documentarea pe site sau făcându-le cumpărăturile. Se adaugă aici faptul că nici respectivele persoane, nici casierii sau vânzătorii din magazine nu au drept de operare a datelor personale, conform GDPR, dar Guvernul României pare să nu cunoască legislația privind datele personale.
Oamenii se străduiesc să afle de la știri ce au de făcut, dar încă nu sunt lămuriți, pentru că exact acest segment de grup vulnerabil nu beneficiază de o comunicare adecvată. „Unde să mă duc? La Mangalia? Am auzit la televizor că sunt două magazine de la care pot să-l folosesc, dar cu ce să mă duc?”, se întreabă pensionara, zâmbind amar. Pe lângă faptul că nu se poate informa, fiind din categoria „nedigitalizabililor”, bătrâna – asemenea altor români la fel ca ea – se teme că i s-ar putea anula cardul dacă i-l va da fiicei ei, dacă vânzătorul de la magazin va considera că s-a încălcat regulamentul impus de Guvern.
Deplasarea este imposibilă pentru mulți
Ca să ajungă în cel mai apropiat oraș, bătrâna ar trebui să se urce într-un microbuz care circulă din oră în oră, dar nu a-ncercat nimeni din Guvern să-și imagineze cum merge o astfel de bătrână cu două bastoane 150 de metri până la stația de microbuz, cum ar putea călători până în oraș, apoi până la unul dintre magazinele la care ar putea achita cumpărăturile folosind cardul cu 250 de lei. Dacă ar lua taxiul, ar costa-o 100 de lei, dus-întors. Dar aici încă e o situație mai bună, fiind zonă de litoral, pentru că în multe alte localități din România nu există mijloace de transport în comun deloc, iar distanțele între sate și cele mai apropiate orașe pot fi de peste 50 de kilometri, taxiul fiind mult mai scump.
Nu a-ncercat nimeni să-și imagineze cum cară cumpărăturile acești oameni care abia reușesc să meargă prin casa și prin curtea lor. La fel ca ea sunt mulți alți pensionari din satele României. Nea Vasile este alt pensionar din comuna Limanu care merge sprijinindu-se în baston. „Fiul meu face cumpărăturile, dar până la magazin mă duc și eu pentru o pâine sau pentru niște roșii. La Mangalia e mai greu. E cald și trebuie să stai mult la mașină. Eu nu pot să car, dacă mă duc să iau mai mult. Nu pot să vin cu sacoșele și n-are cine să meargă să mă ducă până acolo cu mașina”, spune bătrânul de 79 de ani. Se duce să facă zilnic mișcare, până la magazinul cel mai apropiat de casă. În schimb, o vecină de-a lui, doamna Ioana, n-a mai ieșit din curte de trei luni, pentru că merge foarte greu. Cumpărăturile i le fac întotdeauna copiii, iar acum nu știe dacă vor putea folosi cardul. „Am auzit că se anulează cardul, dacă prind pe cineva care-l folosește fără mine. Dacă eu îl dau și mi-l anulează, pierd banii”, spune bătrâna. Totuși, statisticile din ultimii ani mai arată că în mediul rural din România sunt foarte mulți bătrâni singuri, iar populația de la sate este foarte îmbătrânită. Nici aceste probleme nu s-au luat în considerare. Mulți bătrâni nu beneficiază nici măcar de ajutorul copiilor, al nepoților sau al rudelor.
Nici proprietarii magazinelor nu înțeleg
Până acum nu știe nimeni cum se va aplica acest program, în practică. Pe de o parte, oamenii au primit acele instrucțiuni care le spun clar să nu dea cardurile, pe de altă parte, în regulamentul publicat pe site-ul Guvernului a apărut o posibilitate de a se putea da cardul altei persoane, dar nimeni nu a stabilit criteriile, astfel încât va rămâne decizia vânzătorilor din magazine dacă vor vinde produsele, acceptând plata din acest sistem, sau vor anula cardurile, dacă li se va părea că persoana care a ajuns la casa de marcat este nepotrivită. Deși vânzătorii din magazine nu au studii de psihologie, nu sunt specializați în detectarea escrocilor sau a persoanelor care vor să comită fraude cu acest program de ajutor social.
Citește pe Antena3.ro
În plus, proprietarii magazinelor care au acceptat să participe la program încă nu au aflat dacă li se va da „undă verde” pentru a putea primi plata cu aceste carduri. „M-a sunat cineva, acum o lună, să-mi spună că am fost selectat pentru a intra în program și m-a-ntrebat dacă accept. Eu am spus că vreau să particip, dar încă nu mi-a spus nimeni dacă am fost introdus în program deja. Va trebui să aflăm și noi, să punem afișe, să știe oamenii că pot cumpăra și de aici. Nici banii nu au intrat pe card. Mai așteptăm să vedem dacă ne anunță cineva”, ne-a explicat proprietarul unui magazin alimentar din comuna Limanu.
Falsa interpretare a cifrelor
Analiza făcută ca de obicei pe baza cifrelor și a statisticilor, fără corelarea cu situația din teren, arată foarte bine: 2,5 milioane de români săraci au primit carduri de pe care se încarcă ajutorul de 250 de lei pentru alimente şi mese calde. Până la sfârşitul săptămânii trecute, Poşta Română a distribuit toate cardurile. Mai sunt însă cazuri în care dosarele de pensie au fost pierdute, iar titularii s-au mutat din localitate. Chiar dacă își primesc în continuare pensia pe cardul bancar, Poșta Română le trimite cardurile de cumpărături acolo unde figurează cu dosarul de pensie, iar cei care nu mai locuiesc la aceeași adresă nici nu le pot primi acasă, nici nu se pot deplasa până la oficiile poștale din alte localități pentru a le ridica personal, dacă deplasarea presupune costuri mai mari decât suma primită ca ajutor de la Guvern sau dacă sunt prea bătrâni și prea bolnavi pentru a putea parcurge distanțe foarte mari cu trenul sau cu microbuzul. Totuși, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) a informat că toate cardurile au fost distribuite până vineri, pentru că sistemul electronic arată că acele carduri au plecat către beneficiari, de unde s-a și tras concluzia că toți beneficiarii le-au primit deja.
Statistica exactă a „nedigitalizabililor”
Dacă programul de ajutor al Guvernului ar fi presupus o variantă mai simplă, așa cum a fost suplimentarea cu 700 de lei a pensiei, nu mai existau toate aceste probleme, însă prin emiterea acestor carduri se pot analiza în continuare date despre persoanele vulnerabile din categoria beneficiarilor. România este pe ultimul loc din Europa la capitolul digitalizare, în cea mai recentă analiză Eurostat, iar Guvernul și-a luat și angajamentul că va crește numărul românilor „digitalizabili”, cardurile de cumpărături din cadrul acestui program de ajutor fiind o posibilitate prin care și pensionarii să folosească sistemele electronice. Dacă aceștia locuiesc în orașele mari și se pot duce singuri la cumpărături, folosirea cardurilor ar putea crește procentul digitalizării, însă forțarea unor oameni bătrâni și bolnavi să parcurgă zeci de kilometri, pentru a folosi la magazine aceste carduri este o situație fără precedent.
Mai mult, masa caldă poate exista doar în mediul urban. Astfel există încă o discriminare în cazul categoriilor de beneficiari din mediul rural care nu vor putea plăti așa ceva. Nici servicii sociale nu prea există în România, astfel încât „s-a pus carul înaintea boilor”, cum se spune în popor. S-a creat o modalitate de plată pentru servicii care nu există. Singura explicație pentru toate aceste neconcordanțe între programul finanțat din fonduri europene și situația reală din România este că încă o dată s-a creat un program prin metoda „copy/paste”, aplicându-se aceeași strategie veche de două secole, de preluare a formelor fără fond.
Categoriile de beneficiari
Categoriile de persoane care primesc voucherele sociale: pensionarii din sistemul public de pensii ale căror venituri nete lunare proprii sunt mai mici sau egale cu 1.500 de lei; persoanele încadrate în grad de handicap grav, accentuat sau mediu, ale căror venituri nete lunare proprii sunt mai mici sau egale cu 1.500 de lei; familiile cu cel puţin 2 copii în întreţinere, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie sunt mai mici sau egale cu 600 de lei; familiile monoparentale ale căror venituri nete lunare pe membru de familie sunt mai mici sau egale cu 600 de lei; familiile care au stabilit dreptul la ajutorul social în condiţiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; persoanele fără adăpost, aşa cum acestea sunt reglementate potrivit prevederilor legale în vigoare.
Regulamentul prevede că aceste carduri pot fi folosite doar de beneficiari, dar se mai specifică și faptul că „în cazuri excepţionale, în care beneficiarul nu se poate deplasa la operatorii economici pentru a utiliza ajutorul, atunci poate încredinţa tichetele unei persoane apropiate, dar numai împreună cu actul de identitate”. Nu există niciun fel de regulă pentru a determina dacă persoana care face cumpărăturile e de bună credință sau a furat cardul și actul de identitate ale unui beneficiar. Măsura de a aduce beneficiarul la casa de marcat ar fi trebuit să înlăture eventualele fraude, dar pe de o parte nu-i ajută exact pe cei mai nevoiași, care nu-și pot face singuri cumpărăturile, pe de altă parte nici nu se poate verifica în ce măsură beneficiarul a dat cardul de bunăvoie, pentru că magazinele nu angajează la casele de marcat profileri, psihologi sau detectivi particulari care să facă astfel de verificări. Tocmai de aceea, deja se zvonește că mai mulți pensionari și-ar fi vândut cardurile pentru 100 de lei, la fel cum s-a întâmplat cu tichetele de vacanță.
Suma de 250 de lei se acordă o dată la două luni, până în luna decembrie, prin Programul „Sprijin pentru România”, iar cardurile sunt valabile 12 luni de la data încărcării lor.
Până în prezent sunt peste 24.400 de magazine afiliate la programul de sprijin, dar nu acoperă în niciun caz toată suprafața României.
