Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După mai bine de un an în care a așteptat să vadă din partea autorităților de la București implicare, Comisia Europeană a decis acum să ne trimită în fața judecătorilor de la CJUE pentru netranspunerea integrală în legislația internă a Codului european al comunicațiilor electronice. Totuși, Comisia Europeană a venit și cu câteva vești bune pentru noi, anunțând că a clasat șase cauze de infringement declanșate împotriva României.
La locul de muncă, acasă sau atunci când călătoresc, europenii se așteaptă să beneficieze de o conexiune la internet rapidă și fiabilă. Codul european al comunicațiilor electronice modernizează normele UE în domeniul telecomunicațiilor în beneficiul consumatorilor și al industriei, prin stimularea concurenței, mobilizarea investițiilor și consolidarea pieței interne și a drepturilor consumatorilor. Codul a intrat în vigoare în decembrie 2018, iar statele membre au avut la dispoziție doi ani pentru a pune în aplicare normele prevăzute de acesta. După încheierea la 21 decembrie 2020 a termenului de transpunere în legislațiile naționale a prevederilor lui, Comisia Europeană a inițiat 24 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, iar pe 4 februarie 2021 transmitea statelor care nu se conformaseră scrisorile de punere în întârziere. Ulterior, pe 23 septembrie 2021, a transmis pentru 18 state avizele motivate. În final, pentru că au continuat să ignore sesizările Comisiei Europene, România alături de Spania, Croația, Letonia, Lituania, Irlanda, Polonia, Portugalia, Slovenia și Suedia au fost trimise în fața CJUE.
În temeiul articolului 260 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în cazul în care un stat membru nu transpune în legislația națională, în termenul prevăzut, o directivă adoptată de Parlamentul European și de Consiliu, Comisia poate solicita Curții de Justiție a Uniunii Europene să impună sancțiuni financiare.
Procedurile de infringement de care am scăpat
-Necomunicarea măsurilor naționale de transpunere a prevederilor Directivei 2019/69 privind specificațiile tehnice pentru armele de alarmă și semnalizare. Pe 15 noiembrie a intrat în vigoare în România Legea nr. 272/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor prin care au fost incluse în legislația internă prevederile Directivei 2019/69.
-Necomunicarea măsurilor naționale de transpunere a Directivei 2019/68 privind specificațiile tehnice pentru marcarea armelor de foc de către România. Transpunerea în legislația internă a prevederilor directivei s-a făcut tot prin Legea nr. 272/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.
Citește pe Antena3.ro
-Netranspunerea Directivei 2018/844 de modificare a Directivei privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei privind eficiența energetic. Pentru nerespectarea prevederilor acestei directive, Comisia Europeană a transmis României un aviz motivant la începutul lunii decembrie 2020, după ce termenul pentru transpunerea în legislația internă expirase în martie 2020. Ulterior, autoritățile au transpus în legislația internă prevederile comunitare prin modificarea legislației interne.
-Necomunicarea măsurilor naționale pentru respectarea Directivei 2020/1687 privind includerea substanței isotonitazenului în categoria drogurilor. Transpunerea directive s-a realizat în cursul anului trecut prin modificarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
-Lipsa transpunerii Directivei 2018/843 (a cincea directivă împotriva spălării banilor). Adoptarea directivei în legislația internă s-a făcut în martie 2021, odată cu adoptarea unor noi norme de aplicare a Legii 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.
-Excluderea de către România a unor firme din sistemul electronic One Stop Shop al Uniunii Europene, deși acestea sunt eligibile conform Directivei TVA. Scopul dezvoltării acestei scheme este de reducere a poverii administrative pentru mediul de afaceri prin simplificarea procedurii de declarare și plată a TVA, facilitării comerţului transfrontalier şi combaterii fraudei cu TVA. În iulie 2021 pe adresa României a fost transmisă o scrisoare de punere în întârziere pentru nerespectarea legislației comunitare. Ulterior autoritățile române au revenit și au permis accesul la acest sistem firmelor excluse inițial.
