Ce fac politicienii români când ratează obiectivele unei strategii? Mai fac o strategie. Aşa se întâmplă acum cu Strategia națională pentru dezvoltare durabilă - Orizonturi 2013-2020-2030, elaborată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile în 2008, sub conducerea Sulfinei Barbu. Deşi am ajuns la sfârşitul lui 2018, obiectivele acestei strategii au rămas neatinse, iar acum noianul de promisiuni neonorate incluse în acest document programatic vor căpăta o nouă faţă, după ce Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului a finalizat săptămâna trecută revizuirea strategiei. De data aceasta însă, realizatorii strategiei nu au mai prevăzut şi termene pentru atingerea obiectivelor, conştienţi probabil că în România termenele sunt date pentru a fi încălcate.

Adoptarea în anul 2008 a Strategiei Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă a României trebuia să marcheze începutul unui proces care să ducă, până în 2013, la “încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile”, până în 2020, la “atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile”, iar până în 2030, la “apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile”. Altfel spus, să avem o ţară ca afară, vorba cântecului.

S-a promis performanţă ca în UE, dar am rămas codaşi

Până în anul 2013 strategia statuta că performanţele sistemului medical se vor îmbunătăţi, iar starea de sănătate a populaţiei se va ameliora. Mai mult, până în 2020, vor fi atinşi parametri apropiaţi de cei ai sistemelor medicale din UE, iar în 2030, aceştia se vor alinia în totalitate. Deocamdată, toate acestea au rămas doar simple  promisiuni. Dacă în 2015 ne lăudam că, la capitolul sistem medical, stăm mai bine decât Muntenegru, Albania şi chiar Polonia, în 2016 ţara noastră a ajuns pe ultima poziţie în Indexul European al Consumatorului de Sănătate. Suntem primii în clasament la mortalitatea infantilă şi la infecţiile intraspitaliceşti rezistente la tratament. Tot locuri fruntaşe ocupăm şi la mortalitatea din cauza cancerului şi a bolilor cardiovasculare. Mai mult, aproape 80% din spitalele din România ar trebui să fie închise din cauza infecțiilor intraspitalicești, dacă regulile ar fi aplicate. Potrivit ultimului raport privind calitatea sistemelor de sănătate din Europa, „Euro Health Consumer Index 2017” (EHCI), publicat la începutul anului, România reuşea contraperformanţa ca pentru al doilea an consecutiv să rămână ţara europeană cu cel mai slab sistem medical, ba chiar cu un decalaj semnificativ faţă de Bulgaria, situată pe penultimul loc în clasament.

Avem puţini km de autostradă, iar rețeaua feroviară e praf

Cât despre cum s-a reuşit promovarea până în 2013 a unui sistem  de transport care să faciliteze mişcarea în siguranţă, rapidă şi eficientă a persoanelor şi mărfurilor, ne spune chiar draftul noii Strategii de Dezvoltare Durabilă pe care Guvernul o va adopta în curând. Aproape 90% din rețeaua de drumuri este la standardul de o singură bandă pe sens și se află, conform clasificării acceptate, doar în proporție de 50% în stare bună, 30% în stare medie și 20% în stare proastă. Această situație clasează România pe primul loc în Europa privind rata mortalității prin accident rutier, de 94 decese la 1 milion de locuitori, faţă de 60 în UE; de 259 decese la 10 milioane pasageri/km, faţă de 61 în UE; de 466 decese la 1 milion de vehicule auto, faţă de 126 în UE. De asemenea, rata accidentelor auto în care sunt implicați pietoni este cu mult peste media UE. Conform Eurostat, în 2013, pietonii implicați în accidente rutiere reprezentau 22% din total mortalități rutiere, în timp ce în România înregistra 38% în 2017. Rețeaua feroviară în exploatare avea o lungime totală de 10.774 km, din care 72% era de tip linie simplă, în comparație cu media UE de 59%, și doar 37% din liniile feroviare erau electrificate, față de 52% media UE. În perioada 2004-2017 numărul de călători s-a diminuat cu 30,3%, de la aproximativ 99 de milioane, la 69 milioane călători/an.

21% din reţeaua de şosele este reprezentată de autostrăzi şi drumuri de interes naţional.

Viteza de rulare la transportul de călători este în România de 44-46 km/h, de două ori mai redusă decât în Marea Britanie sau Germania.

Sectorul alimentar, tot mai dependent de importuri

În domeniul agriculturii şi producţiei alimentare, strategia punea accentul pe asigurarea securităţii alimentare şi a siguranţei alimentelor. Deocamdată, marile performanţe ale sectorului alimentar este că România a devenit total dependentă de importuri. În 2013, importurile de produse agroalimentare urcaseră la 4,77 miliarde de euro. În 2017, deşi a fost considerat cel mai bun an agricol, importurile de alimente ale României au atins recordul istoric de 6,5 miliarde de euro și deficitul comercial cu aceste produse a atins recordul de 1,7 miliarde de euro.

Suntem lanterna roşie a UE la reciclarea deşeurilor

Până în anul 2013 se prevedea un grad de recuperare a materialelor utile din deşeurile de ambalaje pentru reciclare sau incinerare cu recuperare de energie de 60% pentru hârtie sau carton, 22,5% pentru mase plastice, 60% pentru sticlă, 50% pentru metale şi 15% pentru lemn. Deocamdată am reuşit o contraperformanţă. Producem aproape şase milioane de tone de deşeuri/an şi reciclăm mai puţin de 10% din ce se aruncă, având a doua cea mai slabă rată de reciclare din Europa. Deocamdată, gunoaiele se aruncă oriunde şi în orice cantitate. Din totalul deşeurilor menajere colectate, doar circa 2% pot fi reciclate, pentru că materialele sunt distruse în momentul în care sunt amestecate.

WC-ul în fundul curţii face parte încă din tradiţia noastră

Într-o viziune extrem de optimistă, strategia prevedea ca până în 2013 ponderea populaţiei conectate la canalizare să crească la 69,1%, la 80% în 2015 şi la 100% în 2018. Realitatea din teren arată însă altfel. În 2017, doar 50,8% din populaţie era conectată la reţelele de canalizare şi doar 49,4%  era racordată la staţiile de epurare, cu mult sub media europeană. În ceea ce priveşte accesul la reţelele de apă, se prevedea ca până în 2013, circa 70% din populaţie să fie conectată, dar la sfârşitul lui 2017, doar 67,5% din populația României era deservită de sistemul public de alimentare cu apă, fiind astfel țara din UE cea mai puțin dezvoltată din acest punct de vedere. Dacă ne referim strict la populaţia din mediul rural,  aici lucrurile chiar arată rău, pentru că doar 33,5% din aceasta avea acces la alimentarea centralizată cu apă.

În 2017, România încă mai avea 15 km de drumuri naţionale, 1.933 km de drumuri judeţene şi 8.476 km de drumuri comunale din pământ.

Avem strategie contra inundaţiilor, dar 35% din diguri sunt expirate

Reducerea riscurilor de producere a dezastrelor naturale este un alt capitol al strategiei adoptate în noiembrie 2008. Pentru atingerea acestui obiectiv se avea în vedere instituirea unui management durabil al inundaţiilor în zonele cele mai expuse la risc. Prin instituirea acestui management durabil am ajuns în situaţia ca să nu ştim câte din cele 2.000 de baraje cu rol de protecţie împotriva inundaţiilor existente în România mai îndeplinesc condiţiile de autorizare, după ce în 2016, circa  35% nu îndeplineau. La nivelul anului trecut, la Ministerul Apelor şi Pădurilor, programul de investiţii a fost de 215,19 milioane de lei, dar realizările au fost de numai 155,95 milioane de lei. În acest an, Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) are în derulare peste 250 de proiecte de investiţii, dar realizările vor fi puţine. Va finaliza lucrările de consolidare a 82,69  km de mal, 36,49 de diguri, amenajări de albie pe o lungime de 66,26 km, 1.235 km de zid de sprijin, 104 km de îndiguiri şi vor fi puse în siguranţă două baraje.

Ţintă atinsă

Aplicarea strategiei trebuia să creeze condiţiile ca PIB/loc. exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard (PPS) să depăşească, în anul 2013, jumătate din media UE din acel moment, să se apropie de 80% din media UE în anul 2020 şi să fie uşor superior nivelului mediu european în anul 2030. În anul 2013, România, alături de Bulgaria, a avut cel mai mic PIB pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard din Uniunea Europeană, dar a reprezentat totuşi 55% faţă de media înregistrată în restul statelor membre, potrivit datelor Oficiului European de Statistică (Eurostat). În 2017, acesta a reprezentat circa 65% şi putem spera ca şi estimarea pentru 2020 să fie îndeplinită.

Până să fie reabilitate, sistemele de termoficare dispar unul câte unul

Pentru reabilitarea sistemelor urbane de încălzire în zonele critice se avea în vedere implementarea celor mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor poluante. Singurul rezultat palpabil este însă existenţa unui sistem de termoficare neperformant. Din cele 320 de oraşe care beneficiau de încălzirea centralizată, astăzi numărul lor a ajuns la 67, iar trei oraşe - Bucureşti, Timişoara şi Cluj-Napoca -asigură jumătate din numărul total al abonaţilor. Acesta s-a redus şi el la 1,2 milioane de apartamente, în condiţiile în care în 1990 erau 2,7 milioane de abonaţi.

Alte ţinte ratate

- Ajustarea sistemului fiscal prin transferarea unei părţi din impozitul pe forţa de muncă către impozitarea consumului;

- Îmbunătăţirea predictibilităţii şi performanţelor politicii fiscale;

- Implementarea unui sistem de achiziţii publice ecologice;

- Generalizarea practicilor UE de aplicare a criteriilor de performanţă ecologică, economică şi socială în achiziţiile publice;

- Stoparea declinului natalităţii, diminuarea mortalităţii şi morbidităţii infantile şi materne.