Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Economia se va sufoca în următoarele 9 luni dacă Banca Naţională a României (BNR) nu devalorizează leul. Aţi văzut cum astăzi cursul leu-euro a ajuns la cel mai mic nivel din ianuarie 2009 încoace, de 4,08 lei pentru un euro.
Poate vă gândiţi că asta e o veste bună. Ei bine, nu e. România a ajuns înapoi la momentul 2006-2007 când aderarea la Uniunea Europeană a trimis un val de speculatori pe moneda naţională. Doar câţiva economişti spuneau sus şi tare cât de greşit este, că este un curs umflat, luat pe datorie din banii veniţi de la bănci.Coama zbârlită a leului
Majoritatea a denumit grupul drept "economişti emo" care se plâng cât de tristă e economia şi se taie cu lama chiar când avem mari creşteri economice. Între timp a venit criza şi le-a dat dreptate emo-economiştilor. Acum toată lumea recunoaşte sus şi tare că da, criza a venit internaţional, dar a găsit economia "şubrezită" şi sugrumată de propriile neputinţe. Dar cu toate astea, nicio autoritate nu prea pare să fie deranjată de cursul leului. Atât premierul Emil Boc cât şi ministrul Economiei, Adriean Videanu, s-au laudat de nenumărate ori cu stabilizarea cursului leului şi revenirea sa.
Dar asta tot nu ne spune de ce e rău. În 2007 au venit speculatorii iar BNR a cumpărat 3 miliarde de euro. Ulterior, reprezentanţii săi au regretat că n-au cumpărat mai mult. Situaţia e asemănătoare şi acum. Disperarea se citea la BNR la o lună după falimentul Lehman Brothers. Speculatorii ţinteau un curs de 4,5-4,7 lei pe un euro în condiţiile în care atunci euro era 3,7 lei. Atacul a fost respins prin simplul fapt că BNR a aspirat toţi banii din piaţă, profitând şi de faptul că se apropia momentul plăţilor la buget. Dar asta a lăsat urme adânci: dobânzi interbancare uriaşe care au scumpit creditarea până la cer.
Leul este supraevaluat
Dar lupta ne mai arăta şi altceva: leul era supraevaluat şi nu se corela deloc cu industria. Deja se opreau fabrici, se intra în şomaj tehnic, comenzile scădeau. Era normal ca leul să cadă. Acum creşte. Dar creşte pentru că monedele statelor emergente sunt invadate de speculatori, după ce alţi speculatori au profitat de situaţia Greciei pentru a ataca euro. Acum euro se chinuie în continuare din cauza problemelor Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Irlandei şi o va duce aşa o bună vreme.
Deci noi nu prea avem niciun merit la creşterea leului. Ba mai mult, o creştere peste puteri va sufoca exportatorii. Pentru că deocamdată noi nu exportăm mare lucru: Logan, produse şi servicii IT, ceva produse siderurgice, îngrăşăminte. Iar exporturile au fost impulsionate pe spinarea industriei energetice de stat, atât producătorii de electricitate cât şi cei de gaze fiind forţaţi să preia povara asupra lor pentru a sprijini privaţii.
Iar un curs prea puternic va scădea competivitatea exportatorilor noştri pe pieţele externe, ceea ce înseamnă că vor ajunge să vândă mai puţin, deci să plătească mai puţine taxe. Deci nu tu bani de infrastructură, şcoli, spitale.
Cel mai bine acum ar fi ca BNR să devalorizeze leul înapoi la 4,3 lei pentru a da un stimul economiei reale. Deci ar trebui să cumpere masiv euro şi să inunde piaţa cu lei. Dilema lui Isărescu este că, dacă face asta, un curs de 4,3 lei loveşte băncile. Un curs slab scade valoarea proprietăţilor imobiliare, opreşte creditarea, face găuri bancilor străine iar din ce în ce mai mulţi oameni îşi vor pierde casele deoarece muncesc pe lei şi trebuie să dea rate în euro.
Acum este momentul adevărului pentru Isărescu: va fi complice cu băncile sau va ajuta exporturile? Probabil câte puţin din fiecare. Pentru că el are o altă ţintă: inflaţia, cu care se razboieşte pentru a ne putea duce în zona euro.
