Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sfinţii Mucenici au suferit martiriul în timpul împăratului roman Maximian (286-305), în ziua de Crăciun, în cetatea Nicomidia. Astfel, ceata aceasta minunată a sfinţilor mucenici a trecut de la Biserica luptătoare la Biserica biruitoare, ca să facă praznicul nesfârşitei bucurii.
În urma câştigării unei campanii militare, Maximian, care avea reşedinţa în Nicomidia, a dispus să fie aduse jertfe în templele romane, în cinstea zeilor. Au început atunci să fie vânaţi creştinii şi obligaţi să se închine zeilor.
Sărbătoarea Naşterii Domnului, când mulţimea credincioşilor era în biserică, a fost găsită de autorităţi ca un bun prilej pentru a-i obliga pe creştini să jertfească zeilor, aduşi anume în faţa uşilor bisericii. Au fost ameninţaţi oamenii în biserică că vor fi arşi de vii dacă nu vor urma ordinului.
A intrat în biserică unul din trimişii împăratului şi, stând în mijloc, a strigat: "O! oameni, Maximian, stăpânul a toată lumea, trimiţându-mă către voi, două lucruri vă pune înainte, ca din două să alegeţi una: sau să ieşiţi şi îndată să jertfiţi zeilor, pentru că şi jertfelnicul este gata înaintea uşilor şi astfel să fiţi vii, sau, neascultând, toţi veţi pieri cumplit că şi focul acum este gata şi lemnele stau împrejur; deci, alegeţi mai degrabă ceea ce voiţi". (Vieţile Sfinţilor)
Potrivit AGERPRES, Pentru că nu au vrut să dea ascultare celor care în numele împăratului cereau să se închine zeilor, biserica a fost înconjurată de soldaţi şi incendiată.
"Ostaşii, după porunca împăratului, au aprins vreascurile din jurul bisericii, câlţii şi pereţii ei şi, ajungând flacăra cea mare până la vârf şi intrând înăuntru, a mistuit toate degrabă. Iar poporul creştin arzând de viu, cu mare bucurie striga către Dumnezeu, glăsuind cântarea celor trei tineri şi chemând toată făptura lui Dumnezeu spre laudă. Mai înainte de a sfârşi cântarea, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile Domnului şi au făcut jertfă bine-primită Mielului Celui fără de prihană, Cel înjunghiat pentru lume; iar numărul celor arşi a fost cam la douăzeci de mii". (Vieţile Sfinţilor)
"Trecând cinci zile, iar focul încă arzând şi fumul ieşind, nu era niciun fel de miros rău din trupurile cele arse, ci şi fumul era neobişnuit, căci era cu bun miros şi risipea prin văzduh o bună mireasmă, care ieşea de la locul cel ars şi se arăta o rază în chipul aurului, ca şi cum se arăta soarele la răsărit". (Vieţile Sfinţilor)
Au murit arşi toţi cei care se aflau înăuntru, pe lângă aceştia au fost ucişi şi cei care mărturiseau public, pe străzile oraşului, că sunt creştini. Au pierit în acea cumplită zi douăzeci de mii de oameni. (sursa: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com)
Cine au fost Sfinții Mucenici din Nicomidia?
Sfinții Mucenici din Nicomidia erau un grup de creștini care trăiau în Nicomidia, un oraș important din Asia Mică, în timpul împăratului roman Dioclețian. În acea perioadă, imperiul roman a cunoscut o perioadă de mari persecuții împotriva creștinilor, iar Dioclețian a fost unul dintre cei mai înverșunați persecutori ai Bisericii Creștine.
Sfinții din Nicomidia au fost prigoniți din cauza credinței lor neclintite în Hristos. Martiriul lor a rămas un simbol al credinței, iar Biserica Ortodoxă i-a recunoscut drept sfinți, aducându-le omagiu pentru curajul și devotamentul lor.
De ce sunt sărbătoriți de Biserică?
Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfinții Mucenici din Nicomidia nu doar pentru faptul că au suferit martiriul, ci și pentru exemplul de credință curată pe care l-au dat prin viața și sacrificiul lor. Ei sunt un simbol al rezistenței în fața suferinței și al iubirii necondiționate față de Dumnezeu, chiar și în fața morții.
Prin urmare, sărbătoarea acestor sfinți are o semnificație profundă în viața Bisericii Ortodoxe, fiind un moment de reflecție asupra curajului de a rămâne fidel credinței în fața prigoanei. Această zi este un prilej de a ne aminti de sacrificiile celor care au pus mai presus de toate credința în Dumnezeu, dar și o oportunitate de a mulțumi pentru darul vieții și al credinței.
Viața lor: un testament al iubirii de Dumnezeu
Sfinții Mucenici din Nicomidia ne învață că adevărata credință nu poate fi distrusă de amenințările externe și nici de durerea fizică. Chiar și în fața morții, aceștia nu au renunțat la credința lor în Hristos, iar acest lucru face ca viața lor să fie un exemplu demn de urmat pentru toți creștinii.
Biserica Ortodoxă a păstrat în memoria colectivă numele acestor sfinți și a întocmit o slujbă specială pentru a-i cinsti, iar prin aceasta, învățătura lor rămâne vie și relevantă pentru toți credincioșii, indiferent de vremea sau locul în care trăiesc. Sărbătorirea lor în fiecare an este un moment de recunoștință față de jertfa lor supremă și un semn al puterii credinței.
Citește pe Antena3.ro
Sfinții Mucenici din Nicomidia: Un simbol de speranță și curaj
Prin jertfa lor, Sfinții Mucenici din Nicomidia au devenit o sursă de inspirație pentru toți cei care, în diferite moduri, se confruntă cu persecuții din cauza credinței lor. Sărbătoarea lor este, așadar, o lecție de curaj și speranță, care ne învață să rămânem fermi în fața încercărilor și să nu renunțăm niciodată la credința în Dumnezeu.
