Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ancheta în afacerea încercării de trădare a căpitanului Roderig Goliescu urmează cu multă repeziciune şi este condusă cu o deosebită precauţiune. Ieri-dimineaţă, d. maior Pangrati, comisar regal, a fost la închisoarea militară, spre a lua un interogatoriu acuzatului. Căpitanul Goliescu nu pare deloc deprimat din cauza odioasei fapte ce i se impută. El pare liniştit şi nepăsător. Întrebat ce l-a împins să facă actul mizerabil, nedemn de un om, Goliescu a răspuns: “Ceea ce am făcut n-am făcut-o pentru bani şi nici nu sunt vinovat aşa cum credeţi. Eu am idealurile mele şi tot ce am lucrat a fost în vederea unor anumite motive politice” (...).
Istoricul trădării
Istoricul exact al tratativelor căpitanului Goliescu cu agenţii statului străin interesat este pe cale a se stabili precis. Primele tratative au început la Paris, în timpul când Goliescu se afla acolo pentru construirea “avionului” inventat de dânsul. El s-a pus în contact cu un fost căpitan dintr-o armată străină, cunoscut ca spion, căpitanul L., care i-a făcut lui Goliescu prima propunere. De atunci se pare că se află mereu în contact cu diferite persoane care aveau legături cu spionul L. (...). Consiliul de război care va judeca pe căpitanul Goliescu va fi compus dintr-un general, doi colonei şi doi maiori. Instrucţia va fi terminată săptămâna aceasta şi judecata – care va fi secretă – va urma imediat. (...)
Ce spune dl. Alfons Goliescu
Dl. Alfons Goliescu, fost locotenent în armata noastră, fratele căpitanului Goliescu, se afla în Capitală în ziua arestării. (...) Întrebat ce părere are asupra celor întâmplate, dl. Alfons Goliescu, adânc îndurerat, ne-a răspuns: “Cunosc bine pe fratele meu, îi cunosc mentalitatea, aspiraţiile, idealurile şi nu-l cred aşa de vinovat precum se spune. Dacă ar fi fost aşa precum spun ziarele, cu siguranţă că s-ar fi împuşcat (...)”.
Polonezii contestă originea trădătorului
Primim următoarea scrisoare: “(...) Relativ la afacerea de înaltă trădare săvârşită de fostul căpitan Roderig Goliescu şi de care se spune că ar fi de origine poloneză, subsemnatul viu să contest aceasta şi cred că pot vorbi în numele întregii fostei mele naţiuni polone, afirmând sus şi tare că nu se poate să existe pe acest pământ un om de origină şi cu o singură picătură de adevărat sânge polon într-însul care să poată fi în stare să săvârşească o trădare de patrie şi către cine încă? Către imperiul moscovit, acestui barbar, duşman de veacuri al oricărei civilizaţiuni şi progres (...)”. Semnează: Ludovic Dolinski, Român de inimă.
O notă a Ministerului de Război
Diferitele ştiri publicate în afacerea de spionaj care se instruieşte de Parchetul militar, precum sumele care ar fi fost oferite de o putere străină, amestecul unor doamne şi alte versiuni în acelaşi sens sunt de domeniul fanteziei (...). Adevărul complet se va cunoaşte după terminarea instrucţiei.
Din “Universul”, 6 februarie 1913; texte selectate de Tudor Cireş
