Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O sfâşietoare dramă maritimă s-a petrecut duminică, 17 cor., pe Marea Neagră, în împrejurările următoare: Corabia “Scutari”, sub pavilion otoman, plecată vineri, 15 martie, din Constanţa, cu o încărcătură de 30 mii lăzi petrol şi 100 butoaie de benzină cu destinaţie pentru Orient, fiind surprinsă de furtună în largul mării, cu mari sforţări a putut naviga până aproape de Constantinopol. Pe când se afla la o depărtare de vreo 40 de mile de acel port, furtuna transformându-se într-o adevărată tempestă, uraganul a distrus pânzele, catargele şi cârma. Vasul a devenit jucăria valurilor uriaşe, care se loveau cu o putere înfricoşătoare de corpul lui şi inundau puntea, ameninţând să naufragieze. În timp ce comandantul corăbiei şi echipajul, cuprinşi de groază şi fără nici o speranţă, căutau să-şi salveze viaţa, deodată se aude o detunătură îngrozitoare şi, în acelaşi moment, flăcări uriaşe se ridică de pe punte, cuprinzând toată corabia în mai puţin de câteva minute.
Un vapor în flăcări
Ce se întâmplase? Butoaiele de benzină, care – după cum am arătat mai sus, se aflau pe punte – fiind purtate de apa care inundase puntea şi, din cauza oscilaţiunii, lovindu-se unele de altele, s-au spart, iar scânteile produse din aceste ciocniri, aprinzând benzina ce plutea pe suprafaţa apei, în câteva clipe focul s-a comunicat şi la celelalte butoaie şi, întinzându-se cu o iuţeală înspăimântătoare, a transformat corabia într-un iad de fum şi flăcări. Îşi poate orişicine închipui disperarea şi panica ce i-a cuprins pe nenorociţii marinari, care, nebuni de groază, înconjuraţi din toate părţile de flăcări, iar sub ei având marea mugind şi ameninţând din moment în moment să-i înghiţă, alergau pe punte cerând ajutor, însă fără a spera de undeva... căci pe întinsul groaznic al mării nu se zărea nici un alt vas, nici o speranţă de scăpare.
Părăsirea vasului condamnat
Căpitanul corăbiei, Iani Francos, văzând că nu-şi poate salva vasul şi orice minut trecut însemna pierderea lor, a lansat imediat o barcă şi, luându-şi echipajul, plângând, s-a depărtat de corabia pe care o comandase 18 ani. În barcă, o altă descoperire şi mai dureroasă: trei marinari, din cei nouă ai echipajului, lipseau; probabil căzuseră victime elementului ucigător (...).
Salvarea naufragiaţilor
Astfel, purtaţi de valuri, într-o mică barcă, au rătăcit timp de şase ore şi, înspre seară, zărind în zare un vapor, ce venea în direcţia lor, naufragiaţii au reuşit, prin strigăte şi diferite semne, să atragă atenţia ofiţerului de comandă (...). Vaporul, anume “Laristan”, sub pavilion englez, apropiindu-se de barcă, (...), i-a luat la bord şi imediat li s-au dat îngrijirile necesare, iar astăzi, sosind în Constanţa, au fost predaţi autorităţilor noastre din port. (...) La cafeneaua Bristol, unde au fost aduşi naufragiaţii, a fost adevărată invazie, sute de persoane au căutat să cunoască pe eroii acestei drame marine şi fiecare a ţinut ca, prin cuvinte de îmbărbătare, să întărească moralul acestor nenorociţi (...).
Din “Universul”, joi, 21 martie 1913; texte selectate de Simona Lazăr
