Acum 100 de ani. Noua direcţiune a Teatrului Naţional

Noul director general al Teatrului Naţional fiind una din cele mai de seamă personalităţi artistice din ţară, o convorbire cu d-sa, mai ales în actualele împrejurări, prezintă pentru marele public amator de teatru un interes cu totul special. De altfel, d. Davila are întotdeauna câte ceva de spus: iar forma pe care o întrebuinţează întru manifestarea concepţiei ce are faţă de prima scenă românească merită cu drept cuvânt întreaga noastră luare aminte (...).

Situaţia repertoriului
"Bănuiesc scopul vizitei dumitale" – fură cuvintele cu care mă primi d. Davila. – "Dar vezi, cum repertoriul deja s-a întocmit şi acesta nu are decât două piese noi: «Ali Baba» şi «Patima cea mare», publicul nu trebuie să se aştepte din parte-mi, imediat, la cine ştie ce lucru mare. Mai pune apoi şi criza, de care este bântuită piaţa, din care cauză reţetele serale sunt slabe, şi vei ajunge împreună cu mine la explicaţia considerabilului deficit, pe care-l întrevăd de pe acum, la teatru (...)".

Aşteptările publicului
Şi cu toate acestea, întrerup eu, lumea amatoare de artă se aşteaptă ca intrarea dv. la teatru să facă dovada spiritului dv. de iniţiativă şi să marcheze în acelaşi timp nota originală a complexei dv. personalităţi. "Prin urmare, după propria dv. mărturisire, eu, fiind îndeajuns de cunoscut, nu mai am nevoie de a vorbi. Ce pot face dacă, în actuala stagiune, Teatrul Naţional nu are o piesă pe care să poată conta? Mie îmi trebuie cel puţin două luni pentru o pregătire şi o montare nouă. Voi face şi aceasta şi, de va fi nevoie, voi încerca şi altele".

Ce rezervă viitorul?
Dar, întreb eu, pentru viitor, nu tindeţi să introduceţi nici o inovaţie în felul spectacolelor? "Ba da, şi iată cum: o dată pe săptămână, şi anume marţea, aş aranja ca la teatru să se joace regulat câte o piesă două din repertoriul clasic românesc. Cred că în afară de Caragiale, Hasdeu, Alecsandri şi Ronnetti Roman, mai sunt încă destui autori dramatici care ar merita să fie onoraţi, prin piesele lor, cel puţin o dată pe săptmână pe scena noastră. Apoi, continuând în acelaşi sistem, către o altă direcţie, tind să rezerv în fiecare săptămână câte o joi, în care să se joace piese din marele repertoriu clasic şi modern al capodoperelor literaturii străine, iar restul săptămânii, diferite taduceri şi eventual piese noi, originale, demne de a fi reprezentate (...)".

Un interlocutor simpatic
Poate aş fi continuat să ascult mult pe simpaticul meu interlocutor, care devenise din ce în ce mai interesant; dar deodată telefonul începuse, cu toată ora matinală, să intre în funcţiune; iar, pe de altă parte, vizitele se anunţau cu necurmare. Am mulţumit dar dlui Davila şi pentru atâta, rămânând ca cu altă ocaziune să revin. (M. Doljanu)
Din "Universul", 23 octombrie 1912; texte selectate de Veronica Bectaş