Acum 100 de ani. Teatrale! “Cazimir în cer”

Compania lirică Grigoriu: “Cazimir în cer”, operetă de Grani Astadten. – Aseară, la Teatrul Leon Popescu, s-a dat pentru prima oară opereta “Cazimir în cer”. Reporterul Cazimir, în urma unei dragoste nenorocite, se decide să-şi pună capăt zilelor. Primul redactor al ziarului la care colaborează îi oferă drept otravă un narcotic care face pe reporter să cază într-un somn adânc timp de mai multe ore. Prinţesa Schenstein dă o serată feerică în care e înfăţişat cerul. Cazimir e transportat la locul de serbare şi, deşteptându-se, se crede un moment în cer. Astfel se justifică şi titlul operetei. Lucrarea, ca libret, n-ar fi rea, dar suferă de unele lungimi care produc disperare. Îndeosebi prima parte a actului întâi e ceva mai mult decât copilăresc şi înfăţiţează scene absurde, lipsite de orice spirit, şi cu totul străine vieţii de ziarist. Restul e foarte spectaculos, pe alocuri tras de păr, dar, în general, amuzant.

Pasagii muzicale împrumutate
Ca muzică, “Cazimir în cer” are multe părţi frumoase, mai ales unele pasagii împrumutate. A fost mult aplaudată, de pildă, aria nebuniei din “Lucia”. D-şoara Cristoforeanu a cântat-o ca o cântăreaţă de operă. D-na Elena Mavrodi, ca totdeauna, a fost încântătoare, şi ca joc, şi ca voce. De asemenea, d-na Metaxa-Doro a jucat cu multă drăgălăşenie rolul modistei Rozi Humpter. Rolul titular a fost îndeplinit de d. Leonrd. Celelalte roluri principale le aveau d-nii Ciucurete şi I. Niculescu. Se prevede ca opereta aceasta să facă o frumoasă serie, tăindu-se, bineînţeles, lungimile de care suferă.

Un ziarist francez în Dobrogea
Ziaristul francez Parsy, care, după cum se ştie, a stat câteva zile în România, unde i s-a făcut o primire foarte amicală, între alte localităţi a vizitat şi depozitul de armăsari de la Anadolchioi. D. Parsy a ajuns la Anadolchioi prin împrejurarea că redacţia ziarului “Echo de Paris” îi dăduse însărcinarea să cerceteze regiunea dobrogeană românească şi să adune date asupă stării locului şi asupra progresului pe care oamenii şi instituţiile l-au făcut de la trecerea lor sub dominaţiunea românească şi până astăzi.

Ce crede d. Parsy
După însăşi declaraţiunea ziaristului francez, datele pe care le-a adunat în această privinţă sunt cu totul mulţumitoare. Ministerul de Domenii, direcţia zootehnică, ne face cunoscut că oprindu-se la depozitul de armăsari de la Anadolchioi, d. Parsy a rămas cu totul încântat de chipul cum e îndrumată la noi creşterea animalelor. D. Ionescu, adiminstratorul depozitului, a dat vizitatorului toate lămuririle necesare. Ordinea, curăţenia instalaţiilor şi sistematizarea măsurilor după care se conduce opera de îmbunătăţire a rasei animalelor în România au format – după spusa chiar a d-lui Parsy – obiectul unei note aparte, care vor sluji la un articol special în “Echo de Paris”. Distinsul vizitor a fost foarte plăcut impresionat când i s-a scos o serie de armăsari anglo-arabi, importaţi din sudul Franţei şi s-a arătat surprins în modul cel mai plăcut aflând că şeful călăreţilor de la Anadolchioi e un francez. (...)

Un ofiţer răneşte cu sabia pe un ţivil
Un regretabil incident s-a petrecut aseară pe b-dul Academiei, în faţa Universităţii, între un ofiţer şi un ţivil, în următoarele împrejurări: Logodnica d-lui locotenent Constantinescu, din regimentul de artilerie din Buzău, trecând ieri pe bulevard, urmată la câţiva paşi de logodnicul ei, un oarecare domn D. Cociu, fost funcţionar la poliţie, a acostat-o. D. locotenent Constantinescu, intervenind, a făcut observaţii juste lui Cociu, care însă nu a voit să ţină seamă de observaţiile d-lui locotenent, ba a ridicat bastonul, să-l lovească. Faptul acesta a indignat pe ofiţer, care a scos sabia şi l-a lovit pe Cociu în cap, făcându-i o rană gravă. Rănitul a fost dus la spitalul Colţea, iar d. locotenent a adus cazul la cunoştinţa comenduirii, unde s-a deschis o anchetă.
Din “Universul”, 25 martie 1913; text selectate de Magda Cristina Ursache