Acum 100 de ani. Tragica sinucidere din strada Bibescu Vodă

Ieri s-a sinucis in Capitala, in imprejurari cu totul miscatoare, o fata de familie buna, care ajunsese, de un rastimp, vanzatoare la fabrica de mezeluri a dlui Patak. Aceasta sinucidere a miscat adanc pe toti cati o cunosteau, deoarece eroina era de o frumusete rara si de o deosebita modestie. Nimeni n-a banuit ca o pasiune grozava, o mahnire fara leac o hotarase sa se omoare.

La Patak
D-ra Ecaterina Tikinkowschi, in varsta de 20 de ani, era, cum am spus, de o frumusete uimitoare (…). Din nefericire insa, era lipsita de mijloace. Cu toate ca si-a facut educatiunea prin institute particulare si familia apucase si vremuri mai bune, s-a vazut intr-o buna zi silita sa intre guvernanta in familia unui mosier (…). Firea ei delicata si caracterul ei independent nu se impacau insa cu traiul de acolo, si de aceea a parasit curand acest serviciu. Nevoia a indemnat-o sa ia alt post, acela de la magazinul de desfacere a produselor dlui Patak din strada Carol (...).

Un amor
Si intr-o zi, din senin, cand fata se gandea la nevoile ei, la tara sa indepartata, poate, caci era de fel din nordul Poloniei, i-a iesit in cale un tanar care a reusit sa-i atraga luarea aminte. El se numeste Matei Muntz si locuieste in casa Bisericii Razvan din Calea Mosilor. O figura de copil, ochi naivi, fruntea senina, fara mustati, cu un suras nevinovat in coltul gurii – dar ce suflet urat! Cum domnisoara Tifinkowschi era saraca si parasita, neavand in Capitala nici o inima care sa bata pentru ea, s-a legat repede de Matei Muntz, care a stiut sa puie stapanire pe bietul ei suflet. In fiecare seara el venea de o lua de la pravalie si o ducea in strada Bibescu Voda No. 4, unde se afla casa unde stau impreuna fetele de la Patak. Cate visuri nu si-a faurit sarmana!

Sunt bolnava!
Intr-o seara insa, Mateni n-a mai venit. A asteptat Ecaterina o zi, doua, dar iubitul ei disparuse. A fost informata ca a plecat la Budapesta. Disperarea ei n-a mai avut margini in acel moment si a hotarat sa se sinucida. Ea ocupa o odaita de la etajul trei al pensionului lui Patak si de acolo a vrut sa se arunce (...), dar pana la urma isi facu alt plan. Pe la orele 9 si jumatate dimineata, o detunatura a zguduit cele trei etaje ale caselor din str. Bibescu Voda No. 4. Servitoarele au alergat in odaia Ecaterinei, pe care au gasit-o intr-un lac de sange, cu un revolver langa ea. (...) Chemandu-se Societatea de Salvare, s-a constatat ca nefericita se impuscase in gura, si glontul ii iesise prin gat.

Epitaful sinucigasei
Sinucigasa a lasat urmatorul epitaf, spre a i se pune pe mormant: "Trecatorule/ Aici putin priveste,/ In acest mormant tacut,/ Este-o floare ce din lume/ Prea devreme s-a trecut./ O, Doamne, tot ce se naste/ Traieste o zi in viata:/ Caci are o aurora/ Si o seara pe pamant./ Eu nu avusei seara,/ Ci numai dimineata:/ Si inaintea serii/ Cazut-am in mormant. E".
Din "Universul", 9 august 1912; texte selectate de Magda Cristina Ursache