Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vicepreşedintele Academiei Române, academician Dan Berindei, o personalitate cu totul specială, împlineşte astăzi 86 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"
"Fac ceea ce am făcut întreaga viaţă! Lucrez! Aştept Târgul Gaudeamus, unde nădăjduiesc că-mi vor fi lansate trei noi cărţi: un volum amplu privind Constituirea României moderne, un nou volum - al XI-lea - din «Jurnalul politic» al socrului meu, profesorul Ioan Hudiţă, şi volumaşul la care ţin foarte mult şi este intitulat «În mijlocul cetăţii», în care am strâns articole ale mele din reviste de cultură.
În ceea ce priveşte anul nou care mi se deschide în faţă, aş vrea în primul rând să văd apărute primele trei volume din noua ediţie a tratatului «Istoria românilor», sinteză a istoriei naţionale, apărute sub auspiciile Academiei Române. De asemenea, nădăjduiesc să-mi duc la bun sfârşit, până în aprilie 2010, mandatul de vicepreşedinte al amintitului înalt for. Lucrez, de asemenea, la un volum de memorii.
În cursul lungii mele vieţi am rămas cu unele învăţături. Ştiu mai mult ca oricând că munca este motorul vieţii, că măsura, echilibrul şi dreapta judecată sunt esenţiale pentru un om, şi mai ales un om de ştiinţă, şi de asemenea că o viaţă lipsită de ţeluri este searbădă. Am mai înţeles că viaţa noastră este intercorelată cu întregul proces complex al fiinţării planetei şi cel al dezvoltării omenirii, că suntem fiecare o furnică ce trebuie să-şi facă datoria faţă de sine şi faţă de semenii săi, să aibă sentimentul până la sfârşit că şi-a îndeplinit-o! Mai departe nu ştiu ce va mai fi şi cât va mai fi, dar cred că n-am trăit degeaba pe acest pământ!
Amintiri am multe şi de tot felul. Cele rele le dau deoparte şi dintre cele bune aş aminti marele succes al Congresului mondial de ştiinţe istorice din vara 1980, în organizarea căruia am avut un rol discret, dar eficient, invitarea mea ca profesor asociat la Facultatea de Istorie în 1990, alegerea mea în Academia Română în 1991, alegerea mea ca membru titular străin de Academia de Ştiinţe şi Arte din Cracovia, premierea mea de Institutul Franţei cu câţiva ani în urmă şi alegerea mea ca vicepreşedinte al Academiei, la 82 de ani!
Dacă aş avea puterea de a o face, aş face apel în mai mare măsură la forţele inteligenţei noastre şi n-aş imita servil tot ceea ce vine sau ni se oferă din afară; aş pune un accent cu mult mai mare pe educaţie, în sensul formării tânărului ca om; aş apăra într-o măsură mai mare decât efectiv am putut-o face domeniul ştiinţelor umane, dar şi ca român; aş organiza temeinic la scară naţională difuzarea cărţii; aş abandona doctoratul din sistemul de la Bologna cu totul contraproductiv... şi câte lucruri ar mai fi de făcut!
Întreaga mea viaţă, dragostea mea cea dintâi a fost România! Nădăjduiesc să mai am zile pentru a vedea România redresată, liniştită şi normalizată, să simt pe deplin că «stupul de albine» şi-a reluat funcţiile!
Mă bucură că nu sunt uitat de conaţionalii mei, dar am tot timpul gândul la soţia mea, care a trecut cu un an în urmă în cealaltă lume!"
