Astăzi e ziua ta... Dan Iliescu!

"Timpuri Noi nu se gândeşte niciodată la şlagăr. Noi ne gândim cum să facem o idee mai accesibilă publicului, conform personalităţilor noastre...", spunea chitaristul Timpuri Noi. Dan Iliescu împlineşte mâine 50 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Dacă e să vorbim de un secret al formaţiei TIMPURI NOI de a rezista în preferinţele publicului de aproape 15 ani, atunci secretul ar fi «rezistenţa», pentru că din 1982, până în 1990 a rezistat şi fără să fie «în preferinţe», compunând melodii cu o consecvenţă pe care Dumnezeu a răsplătit-o. Când ai un solist ca Artan, nu e greu să înţelegi care este rolul tău ca instrumentist. Şi, să fim sinceri, chiar şi soarele se duce la culcare după o zi de muncă!", povestea muzicianul.

"În general, momentul aniversar mă găseşte în post, care este foarte nimerit pentru a parcurge retrospectiv distanţa până la aniversarea precedentă. Deşi am făcut sport de performanţă (atletism, săritura cu prăjina) şi am terminat ANEFS, pasiunea pentru chitară, pe care am căpătat-o la 16 ani, m-a făcut să aleg cântatul ca profesie. De-a lungul activităţii mele de cântăreţ, am înţeles ca în oricare profesie trebuie să ai vocaţie, dacă vrei să iasă bine şi să fii fericit.

Pentru că, dacă ai vocaţie în meseria pe care ţi-o alegi, nici un efort nu ţi se va părea prea mare, şi orice obstacol îţi va confirma cât de mult îţi place ceea ce faci. Din păcate, nici şcoala şi nici măcar părinţii nu înţeleg necesitatea de a descoperi vocaţia fiecărui copil.

PASIUNE
Eu nu cred într-o reţetă pentru a avea inspiraţie, dar pot să spun, sigur, că atât timp cât eşti preocupat de ceva, chiar şi în subconştient acel ceva iese în afara ta şi se cristalizează. Sigur că nu pentru aprecieri verbale sau materiale cânt. Eu cânt pentru că îmi place să cânt. Şi fiind detaşat din punctul acesta de vedere, evident observ atât criticile, cât şi aprecierile simple şi sincere.

Dacă ar fi să transform în culori, talentul este violet, iubirea este verde crud şi roz pur, iar norocul... poate fi şi roşu. Noi ne naştem întotdeauna cu un scop bine definit şi care se află în conştiinţa noastră. Cu cât se dezvoltă personalitatea, cu atât ni se estompează conştiinţa şi atunci căutăm scopul, prin prisma personalităţii, care este schimbătoare, deci şi scopul va fi schimbător pe parcursul vieţii, şi atunci... încă o existenţă ratată.

Eu cred că trebuie să-ţi cauţi adevăratul scop în viaţă până în ultima clipă. Altfel, o iei oricum de unde ai lăsat-o, data viitoare.
Mi-e dor de copilărie. Oricum eu şi acum copilăresc, dar cea dinainte parcă era mai mişto."