Astăzi e ziua ta... Dinu Săraru

“România e plină de «talente»“
A inventat Teatrul Foarte Mic în biografia teatrală românească. A avut norocul extraordinar de a fi cel de-al 44-lea director al Teatrului Naţional. Nu crede că există o bucurie mai mare pe care i-a oferit-o viaţa... Maestrul Dinu Săraru împlineşte astăzi 77 de ani. La mulţi ani!

“Am încheiat al doilea număr al revistei Clipa, un magazin al actualităţii literar-artistice pe care îl fac cu un grup de tineri foarte inspirat şi la care am satisfacţia – asta este ultima revistă pe care o mai fac în viaţă – să am colaboratori nume reprezentative ale culturii naţionale. De la academicienii Florin Constantiniu, Răzvan Theodorescu şi Giurăscu la un sociolog cum este Ilie Bădescu, preşedintele sociologilor şi la un finanţist cum este profesorul doctor Nicolae Dănilă, cel care a creat şi a condus BCR. Ei şi alţii ca ei comentează viaţa culturală, financiară, lumea artistică, lumea cărţilor, lumea artelor plastice. Încercăm ca fiecare număr să fie o baricadă culturală într-un moment în care globalizarea şi lipsa de ambiţie a multor confraţi fac ca identitatea naţională şi de spirit să-şi fi pierdut autoritatea în presa noastră culturală şi nu numai. O excepţie fericită, şi nu o fac din complezenţă, o constituie Jurnalul Naţional. Sunt la vârsta la care am trecut dincolo de bine şi de rău, încât ceea ce vă spun nu e un compliment pentru ziar, e o constatare pe care îmi face plăcere să o subliniez.

Am intrat în presa culturală la 18 ani, la Radiodifuziunea Română, printr-un concurs la «Carnetul Cultural Radio». Am avut şansa să mă întâlnesc acolo cu redactorul-şef adjunct Alexandru Balaci, viitorul profesor universitar, viitorul italienist de excepţie, una dintre personalităţile fascinante ale culturii de la mijlocul veacului trecut. El împreună cu Mihnea Gheorghiu şi Valentin Lipatti au fost mentorii mei în acea epocă şi îmi place foarte mult să spun acest lucru. De la ei am învăţat ce şi cum să citesc şi mai ales să ştiu, atunci când intru într-o bibliotecă, unde să caut cartea. În domeniul acesta, România e plină de «talente»... caracterele mai rare.

M-am îndreptat spre gazetăria culturală, spre cronica teatrală pe care am slujit-o peste trei decenii ca să pot suporta blestemul criticului de teatru de a deveni el însuşi director de teatru. După aceea am ajuns la proză, care toată a fost scrisă cu cea mai vie intenţie polemică. Tot ceea ce m-a determinat să scriu şi să fiu prezent în viaţa scrisului a fost nevoia de replică, nevoia de polemică, nevoia de atitudine. Când a fost nevoie să reacţionez, am fost mai inspirat ca oricând, dar cel mai bine este să poţi să scrii când nu depinzi de nimeni. Numai că noi suntem săraci, mult mai săraci ca în socialism, când e vorba despre scriitori şi artişti. Nu mă simt bătrân, nu mă simt obosit. Sunt gata să o iau mereu de la început, dovadă că acum am pus la cale o nouă revistă.”