Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"M-aş naşte la aceeaşi oră..."
Credinţa sa, pe care o propovăduieşte pe unde poate, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Maestrul Dorel Vişan îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
"Mă ocup cu agricultura, că suntem tot mai puţini ăştia care facem agricultură. Este şi o perioadă în care artiştii sunt mai relaxaţi, sunt în concedii. Stau la ţară şi mă ocup de stupi, de vie. Îmi doresc ca la anul să fie salcâmul mai bogat în nectar.
Trăiesc o perioadă în care-mi deschid supapele în alte direcţii decât cele culturale. De ziua lui Eminescu, la 15 iunie, poate că era elegant ca o televiziune să facă un recital, m-aş fi aşteptat la asta. La un moment dat eram aproape hotărât să le spun eu, dar până la urmă am renunţat. Totuşi, am şi eu nişte principii de viaţă şi de existenţă. Ar fi trebuit să facă un recital Eminescu. Dacă atât de mult vorbim despre EBa şi despre alegerile Parlamentului European, care nici nu ştim ce e de fapt, cred că ar merita şi Eminescu să vorbim puţin despre el. Sunt foarte dezamăgit, pentru că nu văd nici o lumină care ar putea lega ceva în cultura românească, ba, dimpotrivă, oamenii încep să se obişnuiască cu această formă de cultură care funcţionează acum.
Toate producţiile sunt minimaliste şi lipsite de valoare. S-au schimbat atât de mult stâlpii de valori! Au devenit valori lucruri pe care noi şi şcoala pe care eu am făcut-o le consideram mediocre sau submediocre. Am văzut acum, cu ocazia Festivalului de la Cluj, care rămâne singurul festival de film important şi interesant din România, cum publicul s-a schimbat foarte mult. Foarte multă lume nu mai vine la film ca să vadă un film, să recepteze un mesaj sau să se emoţioneze la o poveste, ci ca să râdă. Este o mare tristeţe. Este ceva aşa... de o ţară subculturală, după părerea mea. Şi toate din jurul nostru ne demonstrează acest lucru, pentru că nu există nici o preocupare din partea diriguitorilor acestei ţări în acest sens. Nu există o politică culturală naţională, un îndreptar prin care guvernul României, Ministerul Culturii să lanseze nişte mesaje.
Privesc înainte... văd întuneric. Privesc în urmă... rămân totuşi nişte semne... Nu ştiu dacă şi unde cultura şi istoria culturii le vor încadra. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată aş face aceleaşi greşeli, pentru că nu ne mai putem naşte cu aceleaşi informaţii şi aceeaşi uimire a viitorului. Deci, ne-am naşte la aceeaşi oră, cum spunea Tudor Popescu într-o piesă de-a lui, «Nu ne naştem toţi la aceeaşi oră», dar cred că m-aş naşte la aceeaşi oră. Îmi pare rău, pentru că simt că încheiem un concurs în care ne-am zbătut să alergăm atât timp în plutonul fruntaş şi la sfârşit s-a luat semnul de final, linia de sosire. Acum ajungem şi nu ştim unde să ne oprim. Nu ne rămâne decât să ne aruncăm obosiţi, cum fac marii sportivi, şi să ne înfăşurăm în steagul ţării. Am iubit întotdeauna adevărul, dreptatea şi credinţa că omul trebuie să fie folositor cuiva.
Dacă nu eşti folositor nimănui trăieşti degeaba."
