Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalist şi scriitor de aproape 50 de ani, Ilie Tănăsache scrie emoţionant şi tulburător despre dragoste, reuşind să surprindă şi să descrie fenomenul într-un stil personal. Astăzi, scriitorul sărbătoreşte 78 de ani.
"Lansarea ultimului roman, «Dulce, disperată melancolie», a avut loc în oraşul meu de inimă, Galaţi. Este un roman de dragoste, deci dragostea şi pentru oraş, să zicem, se suprapune. Pare ciudat ca un scriitor la 78 de ani să vorbească despre dragoste, însă dragostea nu are vârstă şi ce lăsăm în urmă tot dragoste este.
A fost o foarte frumoasă întâlnire cu toţi bibliotecarii din judeţ, cu prietenii scriitori sau nescriitori, care mă cunosc întrucât am lucrat acolo, la ziarul din Galaţi, unde am ţinut pagina culturală 20 de ani, şi mi-a făcut o imensă plăcere. Nu am cuvinte să-i mulţumesc unui om teribil de ataşat culturii, şi anume directorului Bibliotecii «V.A. Urechia» din Galaţi, Ilie Zamfir, care a făcut din fostul palat al comisiei dunărene, unde este acum biblioteca, un adevărat Palat al Cărţii.
Mărturisesc un lucru pe care eu, ca ziarist, nu l-am întâlnit în 50 de ani cât am bătut ţara în lung şi-n lat. Atunci când am intrat în Biblioteca «V.A. Urechia» am văzut coadă la intrare pentru a împrumuta cărţi, pentru a cerceta cărţi şi aşa mai departe. Să vezi o coadă la cărţi aşa cum vedeam noi înainte la produse alimentare mi s-a părut extraordinar.
În această ambianţă mi-a făcut plăcere şi bucurie să lansăm cartea acolo. Cred că dezamăgirile mă fac să zâmbesc, pentru că totul este să învingi aceste dezamăgiri. Viaţa nu este o friptură pe tavă. Viaţa este un şir neîntrerupt de încercări, dar şi de bucurii şi trebuie să treci peste multe, inclusiv peste momentele tragice pe care le trăieşti.
Pentru mine, scrisul a fost întotdeauna un refugiu. Am scris 25 de cărţi într-o viaţă paralelă cu gazetăria, alături de zeci de mii de articole publicate. Nu am ales cârciuma, am ales masa de scris. Vom vedea ce am lăsat în urma noastră, poate alţii lasă de 20 de ori mai mult, eu am lăsat cât am lăsat. Mai mult decât prostia nu mă înfurie nimic. Nici măcar obrăznicia nu mă înfurie cât mă înfurie prostia. Mă deranjează.
Mai observ la cei care cresc o lipsă de respect. Întâmpin noul an din viaţa mea cu speranţă... Sper, cu o nouă carte, cu totul şi cu totul altceva decât am scris până acum. Scriitorul spune mereu că ultima este cartea dragă lui. La lansare am spus că «Dulce, disperată melancolie» este cea mai bună carte a mea, cam a 15-a carte de dragoste scrisă.
Am avut şansa imensă să stau de vorbă cu mii şi mii de oameni datorită profesiei, să cunosc mii de întâmplări. Acesta este materialul pe care îl aşez acolo, uneori nici nu trebuie să fac notiţe".
