Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De 17 ani este in fruntea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. Ar face totul la fel, dacă ar putea să o ia de la capăt, cu o singură excepţie: in timp de război să nu fie prizonier. Măine, Marin Dragnea sărbătoreşte 84 de ani.
"Timpul meu este ca la armată. De dimineaţă de la ora 9:00 şi pănă la ora 14:00 slujesc veteranii de război din toată ţara.
"Astazi e ziua ta..."
"Vă aştept, eu nu mă grăbesc..."
De 17 ani este in fruntea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. Ar face totul la fel, dacă ar putea să o ia de la capăt, cu o singură excepţie: in timp de război să nu fie prizonier. Măine, Marin Dragnea sărbătoreşte 84 de ani.
"Timpul meu este ca la armată. De dimineaţă de la ora 9:00 şi pănă la ora 14:00 slujesc veteranii de război din toată ţara. Am prezentat Parlamentului, Guvernului, Preşedinţiei o lege care a facilitat nişte drepturi pentru veteranii de război şi ne străduim in fiecare zi să prindă viaţă această lege. De asemenea, particip la diferite activităţi ale asociaţiilor noastre judeţene.
Misiunea de preşedinte al acestei asociaţii mi-a fost incredinţată acum 17 ani şi este aceea de a face ca toţi ostaşii, de la soldat la general, care au luptat in primul şi al doilea război mondial să fie respectaţi, apreciaţi şi, in final, să li se acorde nişte facilităţi la bătrăneţe, aşa cum a poruncit acum 105 ani Carol I cănd s-a intălnit cu veteranii de război din Războiul de Independenţă.
Sunt născut intr-o familie de ţărani, harnici şi buni romăni. Părinţii mei, dascălii şi preoţii comunei in care m-am născut mi-au dat o educaţie deosebită. De la 12 ani am fost imbrăcat militar, copil de trupă intr-un regiment de cavalerie in Bucureşti. Viaţa de militar este frumoasă, dar şi dură. M-a călit faptul că de la o vărstă atăt de fragedă am slujit armata romănă. Am fost bun, drept şi generos cu subordonaţii, i-am iubit, m-au iubit, m-au respectat pentru că şi eu ii respect pe ei.
Cea mai mare bucurie a vieţii mele nu a fost atunci cănd am devenit general, ci a fost atunci cănd s-a terminat cel de-al doilea război mondial, 9 mai 1945. Această zi am scris-o cu litere de aur in viaţa mea. Ca preşedinte al Comitetului Olimpic romăn, preşedintele Consiliului naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport am făcut ca, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Moscova şi Los Angeles, Romănia să se situeze printre primele 5 ţări din lume, iar la Los Angeles să cucerească 20 de medalii de aur şi 30 de argint şi bronz. O foarte mare bucurie pentru mine este că s-a născut o stea a gimnasticii şi a sportului romănesc, Nadia Comăneci. Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le păstrez este comandantul meu de regiment, Tăutu Dumitru, care m-a ajutat atăt pe mine, căt şi pe ceilalţi colegi de trupă să invăţăm. Ca militar, nu m-a dezamăgit nimeni, pentru că in armată ordinul se execută, nu se discută.
Imi doresc să fiu sănătos, să nu oblig pe nimeni să se chinuiască cu mine. Pe cei care m-au cunoscut ii asigur că voi fi in continuare un ostaş respectuos şi receptiv la tot ce este frumos pentru Romănia de azi, măine şi poimăine. Vă aştept, eu nu mă grăbesc..."
