Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Biologice a Academiei Române şi director al Institutului de Biologie şi Patologie Celulară "Nicolae Simionescu", acad. Maya Simionescu, împlineşte astăzi 73 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Dacă nu mi-ar aminti copiii mei, prietenii, colaboratorii şi chiar dumneavoastră, nu aş marca special această zi în calendar. Dar aşa m-aţi făcut să mă gândesc la bunii mei părinţi, marii mei magiştri, prof. Nicolae Simionescu şi prof. George Palade şi personalităţile pe care le-am întâlnit aievea sau în cărţi în decursul timpului. De la toţi am învăţat multe, pe nimeni nu am copiat, dar prin ei m-am format.
SĂ LĂSĂM CEVA ÎN URMĂ...
Mi-am format modul meu de a exista în lume. Cred că fiecare dintre noi are o misie în viaţă, să facă ceva, să lase ceva în urmă, să dea ceva din el pentru ca să se simtă bine. Eu mi-am găsit satisfacţiile atunci când, cu toate greutăţile timpului, în 1979 am reuşit să creez împreună cu N. Simionescu un institut de cercetare în biologia celulei, când am putut să «cresc» şi să văd împlinindu-se tineri talentaţi cercetători, când am putut să producem ştiinţa bună şi când am câştigat pariul cu scepticii care nu credeau că, în acest colţ trist şi întunecat al Europei, un institut nou şi necunoscut poate deveni un centru de excelenţă al comunităţii europene.
Am mai învăţat multe de la cineva care o să vă mire. Am învăţat de la «celulele noastre» a căror viaţă misterioasă încerc să o înţeleg de când am terminat Facultatea de Biologie. Alături de alţi cercetători, descifrând unele din tainele milioanelor noastre de celule, am învăţat orânduiala lor, cum reuşesc prin mijloace simple şi oneste să supravieţuiască, să trăiască în armonie, să se ajute, să comunice.
Am învăţat că în faţa agresorilor, o armată de celule îşi asumă ocrotirea tuturor celorlalte. Uneori, agresorul câştigă lupta. Atunci ne îmbolnăvim. De ce? Asta mă străduiesc să înţeleg împreună cu talentaţii mei colaboratori.
Azi îmi pare că viaţa celulelor este aidoma unei cărţi captivante de poveşti, cu capitole, enigme, suspansuri şi descoperiri neaşteptate. Este o carte încă neterminată şi la ea, printre alţii, am scris şi noi un mic capitol.
PRIORITATE NAŢIONALĂ
Ce-mi doresc? Să descoperim nedescoperitul. Să înţeleg bine de ce şi cum se îmbolnăvesc celulele; ele deţin secretul bolilor cardiovasculare, ucigaşul numărul 1 în lume. Poate nu noi vom găsi răspunsul; de aceea obligaţia noastră şi a guvernanţilor este de a pregăti viitoarea generaţie de cercetători, de a face din educaţie şi cercetare o prioritate naţională. Vizionarii, în SUA, în Europa o fac chiar şi în perioade de criză. Căutăm investiţii bune? Cea mai bună investiţie în viitor este investiţia în tânăra generaţie.
Sunt optimistă şi sunt de obicei senină, pentru că o bună parte din timp trăiesc «în ţara Ştiinţei şi lumea Celulelor» în care orânduiala dreaptă, etică, conduita corectă sunt lege.
Ce regret? Că nu am răgazul să citesc, ca odinioară, mai multă poezie..."
