Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Continuu tragem linii..."
"Banca Naţională tinde fără încetare să închidă spaţiile şi timpul... Pentru că are nevoie de exactitate în desfăşurarea proceselor şi fenomenelor specifice lumii banilor", mărturisea guvernatorul Băncii Naţionale. Astăzi, Mugur Isărescu împlineşte 60 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei actuale. România trebuie să respecte calendarul de adoptare a euro aşa cum este el stabilit, acest obiectiv fiind un adevărat catalizator al unor politici coerente pentru viitor. Mă număr printre aceia care susţin că semnalele despre criză au fost date de economişti, dar nu au fost luate în seamă. Totuşi, trebuie spus că magnitudinea crizei a fost, până recent, evident subestimată de toată lumea.
Ştiu că se spune că economia este un domeniu ce are mai multe asemănări cu artele decât cu ştiinţele exacte - o formă politicoasă de a spune că de fapt economia nici n-ar prea fi o ştiinţă. Cândva circula butada că, dacă era pusă o problemă consiliului de şase experţi în economie ai Guvernului britanic, aceştia ar fi formulat şapte propuneri diferite. Cam în acelaşi spirit, preşedintele american Harry Truman, exasperat de faptul că economiştii spun mereu «on the one hand» şi imediat «on the other hand», (pe de o parte şi pe de altă parte), arătând că orice situaţie are mereu mai multe faţete, ar fi exclamat: «Give me a one-handed economist!».
Cred, totuşi, că lucrurile pot fi privite şi într-o altă lumină. Desigur, lucrurile nu sunt întotdeauna simple. Uneori, chiar ne face plăcere să credem, de exemplu, că majorarea valorii apartamentului în care locuim este un motiv suficient pentru a consuma mai mult decât câştigăm.
Din păcate, asemenea greşeli de judecată se plătesc uneori deosebit de scump, şi nu doar de cei care au greşit - aşa cum ne-o arată actuala criză financiară internaţională. Până la urmă, o conduită născută din dorinţa legitimă de a apăra interesele salariaţilor are exact efectul opus: limitează capacitatea de creştere a productivităţii muncii, a producţiei şi, în consecinţă, şi pe cea a salariilor.
S-ar putea spune că în Banca Naţională, continuu tragem linii şi facem socoteli. Continuu închidem conturi, «închidem ani», uneori cu excedente, alteori cu deficite, pe care le reportăm în anii următori.
Între poezia lui Adi Cristi şi antipoezia Băncii Naţionale, distanţa pare a fi la fel de mare. Poate doar cu o excepţie. Convingerea poetului că «din luptă încleştarea ţine minte pasul înainte» e şi convingerea noastră, a celor de la Banca Naţională." (Roxana Vintilă)
