Este cel mai tradus scriitor din literatura romana contemporana, cartile sale fiind publicate in nu mai putin de 15 limbi. A parasit Romania in 1986, stabilindu-se la New York, si este in prezent profesor la Bard College. Norman Manea implineste astazi 69 de ani.
"Zilele si anotimpurile se spulbera pe nesimtite"
"Miscarile incetinesc, ca si metabolismul, dar tocmai acum timpul isi accelereaza viteza de consum; in loc sa devina mai generos, se grabeste, cu excesiv cinism; zilele si anotimpurile se spulbera pe nesimtite. Paradoxal, ma simt, totusi, in adanc, acelasi.
Astazi am programata o lectura publica la Institutul de literatura al colegiului Skidmore, in frumoasa statiune Saratoga, in nordul statului New York. Am ales anume o povestire din tinerete, cu un titlu care si-a castigat, in timp, adaosul ironic «Promisiunea», din volumul meu de debut. Un mod de a ma relega, cu o ironica nostalgie, de mirajul altei varste, pe care o si regasesc sedimentata adanc si benefic in mine. Mi-amintesc perfect, cu aceeasi candida emotie, prima aniversare postbelica, in zilele Iarmarocului din Falticeni, iulie 1945. Abia intors din cosmarul Transnistria, fascinat de magia normalitatii cotidiene, inconjurat de rude si veselie, intr-un orasel al florilor si al unei suave domesticitati estivale, deschideam larg ochii spre cromatica si cadenta turbionara a renasterii. La 33 ani, varsta cardinala, eram la Bucuresti, in stramta locuinta din Mitropolit Nifon, langa Parcul - pe atunci - al Libertatii (fara libertate), chiar dupa casatoria cu Cella si aparitia primului meu volum, deloc in ton cu exigentele canonului ideologic al vremii. Un arc peste timp, in care se acumulase deja o viata sub rigorile «socialiste», dar in care himera literaturii, vitalizarea prin lecturi, prietenie si dragoste isi revendicau, din nou si din nou, intensitatea. Iar peste alte doua decenii, la 19 iulie 1988 ma aflam, de cateva zile, la Bard College (unde nu as fi banuit vreodata ca voi ajunge si unde scriu acum aceste randuri), inarmat, in sfarsit, cu cheia primei mele locuinte americane, fericit a fi deschis, in necunoscutul silvestru din jur, o poarta spre alta devenire. In ritmul vietii newyorkeze, nu prea mai este timp si rost pentru regrete. Ceea ce ma bucura, in calendarul acestui an de granita, este munca la un roman cu epicul situat in intregime in America, lumea stimulanta a incoerentelor libertatii, vazuta de un imigrant care cumuleaza stranietatea hibridului Est-Vest. M-a bucurat, de asemeni, aparitia a doua carti: «Intoarcerea huliganului» in Spania si «Fericirea obligatorie» la Polirom. Stim de la Proust ca intre persoana publica, sociala si eul intim, a carui combustie creatoare isi adjudeca destinul in arta este o drastica disjunctie. Si totusi... cartile semnaleaza, si ele, natura profunda a autorului. Sunt, deci, de gasit in cartile mele."
Citește pe Antena3.ro