Apreciatul regizor Radu Gabrea îşi sărbătoreşte mîine ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.
Apreciatul regizor Radu Gabrea îşi sărbătoreşte mîine ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.
“Anul 2008 a fost un an plin de bucurie pentru mine. Anul în
care am ieşit la rampă cu două filme. «Cocoşul decapitat» şi «Călătoria lui
Gruber». După premierele de la Viena şi Budapesta, după Festivalurile de la
Ierusalim sau Mons în Belgia, de la Roma/Alatri, unde filmul a primit Menţiunea
Specială a juriului, pînă la Palm Springs sau Tiburon în California, filmul
«Cocoşul decapitat» a avut o primire excelentă. Premiera românească a filmului
a avut loc la 28 martie. Dar bucuriile cele mari mi-au venit de la întîlnirea
cu spectatorii cu prilejul caravanei cu filmul «Cocoşul decapitat», caravană
care a prezentat filmul prin oraşe sau sate din Transilvania: Sighişoara sau Făgăraş,
Bistriţa sau Sibiu,
Atel sau Agnita. Întîlniri emoţionante în locuri care n-au mai văzut de ani
mulţi un cinematograf. În sat, la Agnita, unde am filmat biserica săsească, au
plîns şi bătrîni şi tineri. La Birtan, un bătrîn venit în cîrje să vadă filmul
a început să plîngă cînd a văzut ecranul montat. Nu mai văzuse film de 30 de
ani. Să fie adevărat că oamenii nu mai vor să meargă la cinema? Nu ştiu, dar
participarea la această caravană m-a făcut să mă îndoiesc de asta. Sau de întîlnirea
la Mediaş cu saşii din toate colţurile lumii, întorşi pentru trei zile în oraşul
natal, mulţi dintre ei plîngînd la vederea filmului. Cît despre «Călătoria lui
Gruber», prezentat în premieră la minunatul TIFF, a avut o primire
extraordinară la ambele proiecţii şi la un sondaj la premieră a obţinut 65%
calificativul «excelent» şi 35% calificativul «foarte bun».
Existenţa «noului val» al filmului românesc constituie un prilej de mare bucurie pentru mine. Poate că mulţi nu ştiu că pînă în 1997 nu au existat în România scurtmetraje de ficţiune. Astăzi este inutil să mai vorbim despre importanţa lor în apariţia «noului val». Puţini se mai gîndesc azi şi aproape nimeni n-a reflectat asupra covîrşitoarei importanţe a Legii fundamentale a Cinematografiei, lege apărută în 1997 şi care reprezintă doi ani din viaţa mea. Noroc că domnul A.O. Scott, venerabilul critic al ziarului New York Times, în celebrul său articol «The new wave at the black sea», după 11 ani, îi subliniază importanţa. De aceea aş vrea ca celebrul vers «Ce e val, ca valul trece!» să rămînă numai o frumoasă imagine poetică, chiar dacă doar un memento necesar.
Cît despre mine? Rămîne îndemnul: Vezi-ţi de treabă, Radu Gabrea, urmează-ţi drumul. Gîndeşte-te la ceea ce ai dat din viaţa ta pentru arta căreia te-ai consacrat şi să-ţi dea Domnul aceeaşi forţă pe care ai avut-o pînă acum, forţă care te-a ajutat să-ţi realizezi visele.”
Convingere
“Anul acesta mi-am întărit
şi mai mult convingerea că trebuie să continuu să-mi fac filmele mele, aşa cum
le-am făcut întotdeauna, aşa cum am crezut şi cred în continuare că trebuie să
fie făcute”
Radu Gabrea, regizor