Astazi e ziua ta... Roxana Colceag

La varsta de 4 ani a facut primii pasi de balerina. La 30 de ani, numele sau era egal cu profesionalismul. Tot atunci a simtit nevoia unei schimbari si a dat la sectia de Coregrafie. Nu ar fi reusit nimic fara talent. Astazi, coregrafa Roxana Colceag implineste 46 de ani.

"Nu m-am rupt complet de «podea»"

La varsta de 4 ani a facut primii pasi de balerina. La 30 de ani, numele sau era egal cu profesionalismul. Tot atunci a simtit nevoia unei schimbari si a dat la sectia de Coregrafie. Nu ar fi reusit nimic fara talent. Astazi, coregrafa Roxana Colceag implineste 46 de ani.

"In momentul de fata am terminat premiera cu «Motanul», de la Opera, si ma pregatesc de vacanta. De patru ani incoace plecam in Grecia, in Insula Thasos, unde este absolut minunat. E un timp perfect, e o insula plina de vegetatie, foarte multa liniste si nu este foarte cald. La ceas aniversar ma simt extraordinar, nu pot sa spun ca ma simt ca la 20, dar ca la 30 cu siguranta ma simt. Am hotarat ca e trist sa iti treaca ziua de nastere fara sa faci nimic, de la un anumit timp incolo e bine ca fiecare zi de nastere sa o punctezi, sa stii ca a fost ziua ta si ai baut un pahar cu vin si ca te-ai intalnit cu cei dragi. Asta imi propun sa fac astazi. Am trecut de varsta de 45 si mi-am propus sa traiesc 90. Anul trecut mi-am spus ca am ajuns la jumatate si, fiindca am trecut de jumatate, mi-am revenit, deci am un alt soi de energie. Am inceput sa ma antrenez chiar la Opera cu fostii mei colegi. Dupa doua saptamani ma simt deja incredibil. Vedeti ce inseamna totusi organismul care a fost obisnuit o viata intreaga aproape cu acest gen de munca, uite ca ramane. Pe de o parte, e si meritul scolii noastre de balet, care este una foarte buna. Am inceput sa dansez la 4 ani, n-as putea spune ca a fost optiunea mea atunci, a fost optiunea parintilor, cel putin a tatalui mare, care era innebunit dupa balet. In timp, s-a dovedit ca am fost un copil cu calitati native extraordinare, ca astea conteaza foarte mult pentru un balerin. De exemplu, fetitei mele ii place foarte mult baletul, dar, dupa parerea mea, ea nu este facuta fizic pentru balet, e foarte talentata, are o imaginatie foarte bogata si coregrafica, dar corpul nu o ajuta foarte bine. Varsta de 30 de ani este o varsta chiar in ascensiune pentru balet, eram deja prim-solista, facusem toate rolurile de prim in teatru, eram cap de afis, aveam deja un nume si, din punct de vedere al banilor, eram foarte bine, dar, dupa Revolutie, a inceput acea nebunie peste tot, cu schimbari, plus ca lumea nu mai venea la Opera, incepuse televiziunea, era foarte trist si foarte deprimant... Nu am putut sa ma linistesc cu aceasta idee, asa ca m-am apucat sa fac Coregrafie. Nu a fost o trecere brusca. Primele mele incercari de coregraf de teatru au fost cele trei spectacole cu corul «Voces Primavera». Primul spectacol a fost in regia lui Caramitru, «Micul Cosar», al doilea a fost in regia regretatului Mihai Berechet, «Cuore, inima de copil», si ultimul a fost «Peter Pan», in regia lui Tocilescu, moment in care l-am cunoscut pe actualul meu sot. Aproape de sufletul meu a fost spectacolul «Cazul Gavrilescu», dupa «La tiganci», de Mircea Eliade. Am avut premiera in 1996, la New York. A fost un spectacol cu un succes extraordinar, am avut cronici foarte bune, spectacolul l-am facut impreuna cu Gelu (n.r. - regizorul Gelu Colceag). In 1997 l-am reluat la Nottara, iar patru-cinci ani s-a jucat cu sala plina. Am si jucat in spectacolul acela. Nu a fost singura oara cand am mai jucat de dupa Revolutie.

Am jucat si la Creanga, la Nottara, intr-un muzical, in productii ale Studioului Cassandra. Deci nu m-am rupt complet de podea. Miscarea scenica intr-o piesa de teatru depinde de viziunea regizorala, pot fi doar dansulete, iar alta data sunt momente care se dezvolta si capata o valoare destul de mare intr-un spectacol."

CLASIFICARE
"Aproape de sufletul meu a fost spectacolul «Cazul Gavrilescu», dupa «La tiganci», de Mircea Eliade. Am avut premiera in 1996, la New York. A fost un spectacol cu un succes extraordinar" - Roxana Colceag, coregraf