"Astazi e ziua ta..." - Sorin Alexandrescu

Este nepotul lui Mircea Eliade. A emigrat in anii ’70 in Olanda, unde a fost profesor la unul dintre cele mai mari departamente romanesti din Occident, la Universitatea din Amsterdam.

"Aniversarile sunt pure conventii"

Este nepotul lui Mircea Eliade. A emigrat in anii ’70 in Olanda, unde a fost profesor la unul dintre cele mai mari departamente romanesti din Occident, la Universitatea din Amsterdam; a publicat acolo numeroase studii si articole despre Romania. Criticul, istoricul si teoreticianul literar Sorin Alexandrescu implineste astazi 68 de ani. "Aniversarile sunt, in general, ireale. Nu au nici un fel de referinta directa, nici in timp, nici in spatiu, sunt pure conventii. Poate e ceva in sensul ca, atunci cand esti foarte tanar, spre 30 de ani, ritmul in care lucrezi este relativ lent, ai sentimentul ca ai foarte mult timp. La o varsta mai inaintata, cum sunt eu acum, sentimentul ca ai timp dispare sau se micsoreaza si ai impresia ca vremea trece foarte repede, ca nu apuci sa faci tot ce vrei. Sentimentul acestui timp care fuge este foarte puternic fata de ce simteam in tinerete. Ideea ca exista mai multe drumuri in viata, ca exista cai alternative, ca ai avut totdeauna de optat e un sentiment pe care l-am avut mereu si cred ca toti il avem. Dar atunci cand trebuie sa iei o hotarare, o iei presat de timp si de imprejurari. Cand te gandesti mai tarziu la ea ai sentimentul ca daca aveai mai mult timp de gandire faceai altfel. Dar acestea sunt rationalizari tarzii, iar cand trebuie sa hotarasti ceva, o faci in cateva secunde si n-ai timp de atata calcul. Cand am luat decizia de a pleca in Olanda sau de a reveni in Romania, am luat aceste decizii pentru ca nu cred ca aveam alternativa reala. Eu nu am fost si nu sunt scriitor. Cariera mea in litere a fost de istoric si critic literar, asa am inceput. Mai tarziu mi-am indreptat interesul spre istorie, spre filozofie, spre teoria limbajului sau spre studii politice. In momentul ’71 eu singur am decis sa raman in Olanda, desi am mai venit in tara pana prin ’74. Abia dupa aceea am refuzat sa mai vin pentru ca mi-era teama ca nu mai pot sa plec. Toti prietenii mei imi spuneau ca sunt un tampit daca ma mai intorc. M-am intors la sfarsitul anilor ’90. Nu regret, dar Romania s-a schimbat enorm si nu neaparat intr-un sens care imi place. Dar cred ca, indiferent ce s-ar intampla, atata timp cat nu este un pericol de dictatura ca in trecut, locul meu este aici. Faptul ca sunt nepotul lui Mircea Eliade nu cred ca mi-a influentat cariera foarte mult, de fapt, cred ca deloc. Nu am facut aceeasi meserie ca Eliade, nu ar trebui sa fiu confundat cu umbra maestrului, m-am ocupat de altceva. Nu a trebuit sa lupt cu reputatia unchiului. Cariera in Occident am facut fara influenta lui Eliade. Am fost foarte fericit ca sunt din aceeasi familie cu el, dar nu m-am folosit de aceasta. Doar aveam o anumita usurinta de a ma intalni si discuta cu el. Ne vedeam o data pe an, o luna-doua, in rest el era la Chicago, eu in Amsterdam. De multe ori ne-am facut vacantele impreuna dar asta era tot, nu discutam nimic despre profesia mea, ci despre familie, despre viata lui, despre tineretea lui, despre literatura lumii... Doresc un singur lucru: sa-mi apara cartea despre Mircea Eliade. Este o carte pe care am scris-o cu mari dificultati, e prima oara cand scriu o carte despre Eliade, am mai scris despre el, dar in articole. As dori sa placa pentru ca e o carte mai putin obisnuita."