Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Decembrie '89... A ieşit îmbătat de aerul tare al libertăţii să doboare regimul opresiv. Are mândria de a se fi aflat în stradă.
Este deţinătorul celui mai vechi şi autentic certificat de revoluţionar din România, un petic de hârtie pe care scrie: "Nu plecaţi acasă!". Ştefan Cazimir împlineşte astăzi 77 de ani. La mulţi ani!
"Principala mea îndeletnicire este lectura şi, în paralel, scrisul. Colaborez la România Literară cu diverse articole şi studii pe teme de istorie literară.
A vorbi despre tine însuţi este un lucru foarte dificil. Este de fapt îndemnul fundamental al lui Socrate: «Cunoaşte-te pe tine însuţi!». Un lucru la care tinzi, dar pe care nu-l atingi decât cu mare dificultate.
Principalele etape ale carierei mele au fost activitatea de profesor universitar, cea de om politic cu trei mandate în Parlament şi activitatea de istoric literar, concretizată într-un număr de volume publicate de-a lungul anilor.
Este totuşi începutul sfârşitului pentru mine, judecând chiar statistic. Am fost întrebat odată, într-o emisiune: «Ce ar fi spus Caragiale la emisiunea respectivă?»... Răspunsul a fost: «La vârsta mea, Caragiale era mort de 15 ani». Viitorul este scurt. Trecutul ar fi putut să fie mai bogat în realizări dacă şi timpul ar fi fost altul, timpurile mai bine zis, şi dacă persoana mea ar fi fost mai harnică decât a fost. Dar cum ceea ce a trecut nu se mai poate schimba...
Nu aspir la Ministerul Culturii, ci la cel al Apărării Naţionale, este singurul care mai poate fi condus. Am avut o mare simpatie pentru armată şi, dacă nu aş fi urmat cariera didactică, aş fi ales-o pe cea de militar. Din postura de ministru al Apărării, aş desfiinţa armata, iar celelalte măsuri pe care le-aş lua nu ar mai avea pe ce să se exercite.
Mă felicit pentru faptul că am reuşit să introduc în Parlament o anumită notă de destindere atunci când încordarea taberelor aflate de o parte şi de alta a baricadei era destul de mare. Regretele sunt atât de numeroase încât mi-ar fi greu să le număr şi să le ierarhizez.
Printre cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele se află momentul în care mi-am cunoscut viitoarea soţie, cu care eram coleg de facultate; când am făcut două zboruri de agement cu avioane de la aeroportul Clinceni. S-au efectuat figuri destul de dificile, la care am rezistat într-un mod satisfăcător. Şi o altă amintire frumoasă ar fi convorbirile cu dumneavoastră. La 20 de ani iubeam fetele. La 40 femeile. Iar acum, iubesc amintirea fetelor şi femeilor.
De ce îmi este dor de ziua mea? Termenul «dor», intraductibil în alte limbi cu excepţia unui cuvânt portughez «saudade» este orientat atât spre trecut cât şi spre viitor. Ar trebui să mă decid către care să mă orientez... către cel spre trecut, sinonim cu nostalgia, sau cel orientat spre viitor, denumit aspiraţie. Referindu-mă la trecut, cea mai puternică nostalgie este cea a anilor petrecuţi în Parlament".
