La 25 februarie 1935, in cadrul unei manifestari, la care s-au asociat mai toate organizatiile de cultura si de arta, a fost sarbatorit Constantin Tanase, actorul iubit de publicul tarii romanesti, directorul companiei de teatru "Carabus".

A implinit treizeci de ani de teatru si de activitate pe taramul artei. Cand il vezi, tanar si zglobiu, debitand cu o verva indracita cupletele, sau dansand cu atata arta, usurinta si gratie, iti vine sa crezi ca n’au trecut treizeci de ani de cand slujeste teatrul romanesc si ca sarbatorirea ce i s’a facut nu e pentru un asemenea jubileu, ci doar un act de gratitudine pentru arta sa. Totus, Tanase a implinit aceasta treime de veac in teatru, ani munciti din greu, ani in cari a stiut insa sa razbata in simpatia publicului, sa creeze un gen si sa mentie pe un taram de inalta manifestare artistica, teatrul sau. Genul comediei este socotit mai usor decat este, iar genul revistei, gen produs dupa razboi, are de infruntat si mai grele critici. Dar si revista, si comedia sunt manifestari de arta, care depind, ca orice alta manifestare, de conditiunile in care sunt reprezentate. Tanase a inteles acest adevar. Si daca aportul puternicei lui personalitati artistice a fost considerabil, nu mai putin demne de luat in seama sunt sacrificiile materiale si grijile ce si le-a impus pentru a da, totdeauna, spectacole ingrijite, artistice, in adevaratul inteles al cuvantului. Bilantul acestei activitati de trei decenii pe taramul artei, se soldeaza cu un beneficiu moral care lauda dela sine pe intreprinzator si opera lui. Tanase poate sa fie multumit. Astazi, cand fruntile se incretesc atat de usor sub povara grijilor de tot soiul, astazi cand e mai mult rau decat bine, Tanase e cel care da publicului romanesc consolarea si uitarea cu celebra lui pointa: "Era mai bine, cand era mai rau". Nu e putin lucru sa destinzi incordarile sufletului, sa spulberi pentru o clipa norii realitatilor dureroase si sa duci in lumea iluziilor roze pe cei pe care ti-ai luat greaua sarcina sa-i distrezi. E opera de vrajitor. Vrajitorul Tanase a indeplinit aceasta opera cu o modestie si cu o discretie care o face si mai remarcabila. A reusit in plin! Sarbatoarea lui inseamna sarbatoarea glumei romanesti, inseamna o manifestare de optimism sanatos si promitator de bine. Revista noastra, cu prilejul acestei sarbatori, inchina randurile de fata lui Constantin Tanase, urandu-i cu vorbele lui de predilectie: "Sa ne traiesti, Mitica!"

Si acum, o amintire: Era in iarna cea mai crunta, petrecuta de ostasii nostri in Moldova, dupa ce revolutia rusa facuse un gol mare in zidul nostru de aparare. Ingrijorarea se putea citi pe toate fetele. Si totusi, un manunchi de oameni de inima incuraja dela Iasi eroica rezistenta. In batrana capitala a Moldovei, printre cei cari intr’un chip sau altul contribuiau la mentinerea moralului, Tanase se gasea la locul de cinste, aducand putina veselie in atmosfera de plumb, cu inepuizabila serie a epicului "Di Granda". Dar Tanase nu uita pe cei suferinzi, pe micii si necunoscutii soldati ce umpleau spitalele. Si nu arareori il intalneai gonind, sa provoace un zambet pe fetele acelea palide de mucenici, care piereau pentru a fauri celor de maine o Romanie Mare si fericita. Si atunci, intr’una din acele zile mohorate, am asistat la o scena unica: Dupa ce in mijlocul unui salon de spital, Tanase debitase cu o verva indracita un cuplet celebru pe vremuri: "Eu ma numesc Tanase, Tanase, Tanase", artistul stransese calduros mainile ranitilor - ale celor ce le mai aveau - si esi pe usa in gerul iernii de afara. L-am ajuns din urma, voind sa-i vorbesc; dar cand il privii in fata, vorba imi ingheta pe buze. Tanase, cel care antrena o lume intreaga la ras, inainta incet prin omat, si plangea. Veselia o dadea in dar celorlalti; durerea si-o pastra, discret, pentru sine!...

Personalitate

"Daca pe scena Carabusului satira era insotita de nota umoristica, de haina glumei, in schimb Tanase devenea grav si trist atunci cand aceleasi crude realitati care constituiau obiectul satirei sale, il intampinau in viata de toate zilele. Animat de un profund umanism, de o mare generozitate, Tanase nu putea ramane nepasator in fata nedreptatilor sociale. Actorul isi facuse datoria infierandu-le pe scena, omul insa putea sa mai adauge ceva la aceasta. De aceea, personalitatea artistica a lui Tanase nu poate fi infatisata fara a o impleti cu insusirile omului Tanase".

Ilustratiunea Romana, 27 februarie 1935

"Riscand refuzul si jignirile, de care de altfel diversi «demnitari». Plini de ifose nu l-au scutit catusi de putin, Tanase putea fi vazut deseori pe la felurite autoritati, intervenind pentru obtinerea unui drept, pentru inlaturarea unei nedreptati. Tanase a practicat «interventionismul», da, acesta este cuvantul, dar la el avea cu totul alt inteles decat cel obisnuit, compromitator. Cerand cu fermitate ceea ce stia el ca trebuie acordat, Tanase a obtinut de multe ori ajutoare sau modeste fonduri pentru repararea de scoli, de spitale, de camine sau aziluri." Ioan Massoff - Radu Tanase, Tanase, Editura Meridiane, 1964

Pamflet/Cuplete

Constantin Tanase Si-n politica-am facut / Tot un drac! / Ca-i ministru Stan ori Bran / Tot un drac! / Ca eu tot ramai golan / Tot un drac! / Cat ii cati, o apa fac / Tot un drac! / Ori c-avem o constitutie / Tot un drac! / Ori ca nu-i, fara discutie / Tot un drac! / Ce mi-i veche, ce mi-i noua / Cu carnati n-are sa ploua / Am cazut din put in lac / Tot un drac! / In tara asta, tara painii / Sa aiba paine pana si cainii / Guvernul nostru ne obliga / S-avem o zi de mamaliga / Lor ce le pasa cum e traiul / Scumpira trenul si tramvaiul / Scumpira tot, la catarama / Pana si painea si tutunul / Si cand injuri pe sleau de mama / Ei, cica, eu fac pe nebunul. / Teoria mea-i usoara / Toata viata e o scara / Care, pe rand, ca si la moara / Toti o urca si-o coboara.