Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ilustraţiunea Romănă, 3 noiembrie 1937:"Ion Tic, dornic să-i cunoască pe moţi aşa cum sunt, cu necazurile şi cu năzuinţele lor, porneşte la drum spre a-i cunoaşte pe urmaşii lui Avram Iancu, Horia, Cloşca şi Crişan..."
Ilustraţiunea Romănă, 3 noiembrie 1937
Ion Tic, dornic să-i cunoască pe moţi aşa cum sunt, cu necazurile şi cu năzuinţele lor, porneşte la drum spre a-i cunoaşte pe urmaşii lui Avram Iancu, Horia, Cloşca şi Crişan.
De căte ori colind Ardealul, "Ţara Moţilor" cu amintirile, cu necazurile şi cu nădejdile ei, mă ispiteşte. Un ce invizibil ei, mă ispiteşte. Un ce invizibil plămădit - cine ştie - din oasele sfinte ale marilor mucenici ai Neamului din aurul risipit din belşug in piepturi de deal sau de munte - mă atrage şi pe mine, ca pe atăţia alţii, să cunosc şi mai bine acest minunat colţ de ţară, in care pribegesc şi trăiesc "moţii" - această splendidă sinteză a tragediei şi eroismului romănilor ardeleni.
Fiecare petec de pămănt este o glorioasă pagină de istorie; fiecare rău sau părău un mănunchi de lacrimi, de sănge sau de indreptăţită revoltă; fiecare deal, munte sau vale un isvor de bogăţii şi de nedreptăţi seculare; fiecare casă sau colibă, un parapet al virtuţilor şi al rezistenţei noastre romăneşti!
Vatra săracă, dar pilduitor de frumoasă a moţului a ispitit pe mulţi romăni, incă de pe vremea cănd aceşti vitregii ai soartei se găseau sub stăpănirea şi persecuţia maghiară.
Ion Brătianu a izbutit incă de acum 30 de ani să aducă in ţară, biserica lui Horia din Alba şi sâo reclădească, aşa cum era din bărne mari de brad, pe moşia părintească de la Florica, ca un simbol al visului scump tuturor romănilor, ce avea să se implinească mai tărziu!
Citește pe Antena3.ro
NĂZUINŢE. Ce puteri nevăzute atrăgea pe marele nostru bărbat de stat in ţinuturile pribegilor şi nedreptăţiţilor moţi? Cam aceleaşi care atrag şi astăzi pe atăţia alţii, dornici să-i cunoască pe moţi aşa cum sunt, cu necazurile şi cu năzuinţele lor, cu viaţa pe care o duc şi astăzi şi care a făcut pe nemuritorul Octavian Goga să sintetizeze, in căteva rănduri, toată suferinţa acestor obidiţi: "Munţii noştri aur poartă.../ Noi cerşim din poartăân poartă...".
Găndeam la toate acestea, cănd mi-am propus intrâo bună zi să pornesc spre Ţara Moţilor, să petrec cătăvă vreme prin satele şi pe la vetrele lor, şi să scriu, in cadrul reportagiilor acestei reviste, cele ce voi vedea şi voi constata după 20 de ani de la eliberarea urmaşilor lui Avram Iancu, Horia, Cloşca şi Crişan.
Zis şi făcut!
In trenul care mă ducea spre Deva tovarăşii mei de drum sunt oameni morocănoşi, taciturni de ai crede că in suflete le plouă sau le ninge... Doar unul singur, un tănăr inginer, despre care in urmă am aflat că e moţ din partea Cărpenişului căt mai descreţeşte atmosfera greoae a compartimentului.
Inginerul pare incăntat că un "regăţean" călătoreşte pentru a-şi cunoaşte mai bine "fraţii", pentru a le asculta păsurile şi a povesti cititorilor cele auzite şi văzute...
Un tănăr inteligent, inimos, care a ţinut, după ce a invăţat care, să se reintoarcă "la pietrele pe care le-au udat cu lacrimi şi le-au scurmat cu măinile părinţii şi străbunii".
Convorbirea alunecă repede asupra ţinutului spre care mă indreptam, şi pe care doream să-l cunosc căt mai bine...
Cum inţeleg, te interesează "băeşii" noştri...Şi ocupaţiunile lor. Mai ales starea lor actuală, şi deopotrivă nevoile lor...Nimerit ar fi să-i vezi aşa cum sunt, adică in mica exploatare, acolo unde se trudesc singuri să scoată aurul din piatră şi in marea exploatare unde capitalul şi geniul constructiv romănesc au ridicat cele mai moderne instalaţiuni...
"Băeşii" - adică moţii minieri care trăiesc exclusiv din extragerea aurului - reprezintă cel mai ascuţit unghiu al "problemei moţilor".
Sunt ţinuturi care nu oferă bietului moţ alta decăt piatra din mină. Adeseori, poate de cele mai multe ori, cu tot aurul pe care il are sub picioare, in pămănt, nu are nici păinea cea de toate zilele... De aceia, noi cerşim din poartă in poartă.
Incercarea timpului
"Tănărul privi pe fereastra vagonului. Un aer de tristeţe invălui faţa inginerului care nu uita o clipă că este şi rămăne moţ... undeva in fundul sufletului, atavica revoltă a obiditului măcina amărăciunea omului care sâa născut in sărăcia şi nedreptatea vremurilor... "Noi, moţii nu cunoaştem de căt o singură categorie de oameni care fac politică, din sănul căreia se aleg guverne şi cărmuitori: romăni, oricare le-ar fi culoarea politică. De la aceştia, «eroicul şi mult incercatul popor al moţilor» aşteaptă măntuire."
Ilustraţiunea Romănă, 3 noiembrie 1937
"Marele nostru Ion I.C. Brătianu cerceta dintrâun «dor atavic al munţilor» incă inainte de războiul pentru intregirea neamului - Ţara Moţilor. Acolo a avut, poate, pentru intăia oară, viziunea clară a unităţii noastre, pe care a infăptuit-o apoi, cu mulţi ani in urmă, cu vitejia şi jertfa ostaşilor noştri. De aceea, poate, scria atăt de frumos in ale sale «Amintiri din Ţara Moţilor». «Din inălţimile lor evocatoare, mai limpede şi mai evocator de căt oriunde i sâa arătat unitatea Ţării şi a neamului nostru şi din orice călătorie pe culme mâam reintors cu dorul sporit al integrităţii lor»."
Ilustraţiunea Romănă, 3 noiembrie 1937
