Este ziua 185 a anului
Au mai ramas 180 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
"Stie carte pana la genunchiul broastei"
- adica are foarte putine cunostinte >"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti |
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
| ||
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
In lume |
NASCUTI LA 4 iulie
|
|
CLICK ISTORIC
|
Efectul descantecului era conditionat de cunostintele, experienta si maiestria descantatoarelor de a imbina si doza tehnicile terapeutice in raport de boala (se faceau descantece de albeata, de blanda, de betie, de branca, de buba manzului, de ceas rau, de dres, de deochi, de ganduri rele, de inima rea, de galbinare, de grumaz, de baterea inimii, de junghi). Cu exceptia descantecului de deochi, care era facut la orice ora din zi sau din noapte, mai ales pentru copiii, care nu puteau fi lasati sa sufere, timpul optim pentru incantatie, deci pentru prinderea leacului, diferea in raport de boala si de mestesugul descantatoarei. Descantecele se puteau face la Luna Noua sau la Luna Veche, dimineata sau la scapatatul soarelui, pe mancate sau pe nemancate etc. Din textul descantecului rezulta ca razboiul impotriva dusmanului, personificare a bolii, avea mai multe etape: identificarea bolii, pronuntarea numelui celui care a trimis boala (suferinta), amenintarea si blestemarea acestuia prin cuvinte, gesturi si actiuni energice, scoaterea si izgonirea bolii in locuri unde nu mai putea lua contact cu suferindul: "in talpa Iadului", "in Marea Neagra", "peste 99 de hotare", "unde Soare nu rasare", "in coarnele cerbilor", "in capul lupului" etc. In timpul acestui razboi descris de textul descantecului, bolnavul era frectionat, tras, masat, oblojit, i se administrau leacuri vegetale proaspete, uscate sau preparate (decocturi, ceaiuri, inhalatii, unsori, plamadeli, spalari etc.), substante minerale sau organice, bauturi. (Profesor Ion Ghinoiu)
|
Credinte populare, traditii, semne
|
Postexistenta este viata dupa moarte a sufletului in lumea de dincolo. Expresia populara "a sosi vremea pentru ceva" este ceea ce trebuie sa se intample cu necesitate intr-un anumit moment, inclusiv moartea. Tacit, oamenii se supun la moara de macinat timpul. In natura moartea este generatoare de viata. In cazul in care ceea ce este viu pe Terra ar deveni nemuritor si s-ar mentine tendinta nelimitata de inmultire a vietuitoarelor, aceasta s-ar transforma, dupa consumarea rapida a resurselor generate de moartea vietuitoarelor, intr-o planeta pustie. Din fericire, postexistenta sau lumea de dincolo este primitoare si infinit de incapatoare. Sunt nefiresti numai evenimente care vin inainte sau dupa timpul sorocit: moartea tinerilor necasatoriti, nenuntiti, depasirea varstei optime la casatorie a fetelor batrane sau statute, a feciorilor batrani sau tomnatici. Pentru refacerea echilibrului si repararea erorilor sociale sau naturale oamenii au recurs la rit si mit, raspunzand la nefiresc prin nefiresc. Un individ poate decide intre a se casatori sau nu, a avea sau nu copii, dar niciodata intre a muri sau a nu muri vreodata. Fireste, trecerea dintr-o forma de a fi in alta forma de a fi, din stapanirea legilor vietii, sub stapanirea legilor mortii i-a inspaimantat pe oamenii tuturor timpurilor. Pentru propria lor liniste, ei au gasit o explicatie optimista: moartea nu este o disparitie definitiva, ci o plecare in postexistenta. In satul traditional se credea ca la moarte omul isi schimba adapostul si domiciliul precum fata la casatorie. (Prof. Ion Ghinoiu)
|