Marti 5 iulie 2005

"A umbla ca banul din mana-n mana"
- se zice despre omul nestatornic.

>"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti

†Cuv. Atanasie de la Aton; Cuv. Lampadie; Sf. Cuv. Mucenic Ciprian

Sf. Anton M. Zaccaria; Filomena

Sf. Marta, mama Sf. Simeon Taumaturgul; Sf. Atanasiu; Sf. Lampadiu Taumaturgul

Sfantul Atanasie de la Aton a trait pe vremea lui Nichifor Focas. A parasit cetatea natala si s-a dus la Manastirea Chiminan, fiind primit in randul monahilor. Isi castiga painea ca scriitor de carti pentru trebuinta oamenilor. S-a dus apoi la Muntele Atonului, unde s-a incredintat ca ucenic unui batran pustnic si s-a hotarat sa ramana acolo, socotind sa inalte in acel loc o biserica. Pentru asta, a cerut ajutorul imparatului Nichifor Focas, care a zidit in locul aratat o biserica in cinstea Maicii lui Dumnezeu, cu multe chilii si case mari pentru salasluirea fratilor. Odata, suindu-se pe schela, s-a surpat bolta cu el impreuna cu alti sase frati, si astfel s-a mutat la Domnul.

In Romania

328 - Inaugurarea oficiala a podului construit peste Dunare, probabil de arhitectul roman Theophilus Patricius, intre Sucidava (Celei) si Oescus (Gigen - Bulgaria); reflecta importanta dobandita de tinuturile nord-dunarene peste Imperiu;

1484 - Asediul Chiliei. Cetatea Chilia Noua, ridicata de Stefan cel Mare in

1479 pe malul stang al bratului Chilia al Dunarii, a fost impresurata si asediata de fortele otomane; dupa o aparare vreme de noua zile de catre garnizoana condusa de parcalabii Ivanco si Maxim cetatea s-a predat. Cu acest prilej, fortele otomane au cucerit si cetatea Licostomo ("castrum Licostomi"). Dupa cucerirea Chiliei, sultanul Baiazid a obligat pe toti locuitorii orasului "sa refaca Licostomul vechi" (adica Chilia Veche, din Delta Dunarii).

In lume

1413 - Lupta de la Giamurlu (langa Sofia). Mehmed, un alt fiu al lui Baiazid, stapanitor in Asia Mica, chemat de imparatul bizantin Manuel al II-lea Paleolog, ii infrange pe putinii sustinatori ai lui Musa, favoritul lui Mircea cel Batran, ramanand singur stapanitor si inscaunandu-se la Edirne;

1943 - Batalia de la Kursk-Orel-Belgorod;

1880 - Actorul de revista Constantin Tanase (m. 1945);

1966 - Actrita Irina Movila.

La 5 iulie 1811, Venezuela a devenit prima tara sud-americana care isi declara independenta fata de Spania, sub conducerea lui Simon Bolivar, eliberatorul celei mai mari parti a Americii Latine. Simon Bolivar a fost supranumit "El Libertator" (Eliberatorul) si "George Washington al Americii de Sud". Ziua proclamarii Independentei a devenit si Ziua Nationala a Venezuelei. Capitala statului este orasul Caracas, limba oficiala este spaniola, religia majoritara este catolica, iar moneda nationala, bolivarul. Piata Bolivar este inima traditionala a capitalei; pe vremuri, aici fusese targul orasului, iar in anii luptelor pentru independenta, aici se executau sentintele la moarte. In zilele de aniversari istorice si de Ziua Nationala este deschisa pentru public urna speciala din "Sala eliptica" a Congresului (Parlamentul), unde se pastreaza, de la semnare, textul original al documentului Independentei de la 5 iulie 1811.

Psihoterapia, fitoterapia, chinoterapia, meloterapia, balneoterapia sunt denumiri moderne ale unor tehnici stravechi de tamaduire a bolilor cu ajutorul plantelor de leac, trasului (masajului), apelor minerale. Multe din aceste tehnici empirice de vindecare a suferintelor faceau parte din descantec, confundat pe nedrept astazi cu vrajitoriile si escrocheriile paranormalilor de tot felul. Bolile care trebuiau vindecate erau, in textele descantecelor, personificari ale raului trimise de persoane rau initiate prin vrajitorii, de dusmani prin blesteme si injuraturi, de Dumnezeu, Maica Precesta, Santa Vineri, ca pedeapsa. Descantecele au tezaurizat valoroase cunostinte si observatii despre producerea, manifestarea si vindecarea empirica a bolilor. Femeile descantatoare erau personalitati puternice, capabile sa provoace si sa stapaneasca anumite procese psihice. Ele cunosteau anatomia umana, plantele de leac si, fireste, tehnicile de vindecare sau de alinare a suferintelor. Asa-numitele papusi intepate din lut, descoperite de arheologi in sapaturi si de etnografi in cercetarile lor pe teren, sunt argumente ca in spatiul carpato-ponto-danubian s-a folosit, printre altele, si acupunctura. De asemenea, cel putin unele dintre descantatoare, in special cele care foloseau ca tehnica principala trasul bolnavului, utilizau in tratarea bolilor bioenergia. Fiind secrete, textele si tehnicile descantatului erau insusite pe furate, ca orice mestesug, sau erau transmise in taina, uneori inainte de moarte. (Profesor Ion Ghinoiu)