Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fragmentul unei răşniţe de piatră, descoperit anul trecut, ne poartă găndul spre cele dintăi unelte cu care oamenii da in neolitic şi-au măcinat grăul, ingăduindu-ne să evocăm
Fragmentul unei răşniţe de piatră, descoperit anul trecut, ne poartă găndul spre cele dintăi unelte cu care oamenii da in neolitic şi-au măcinat grăul, ingăduindu-ne să evocăm
intreaga viaţă a acelei vremi: să auzim cum alături de urletul fiarelor sălbatice incepe să urce scrăşnetul amarnic al pietrei mişcate cu măna in faţa colibei singuratice şi să vedem - in raza de lumină proiectată asupra acelui indepărtat trecut - boabele grele şi fierbinţi de sudoare de pe fruntea trudiţilor noştri strămoşi. Dar marele proiector nu se aprinde decăt in clipa cănd, lăngă această imagine din neolitic, profilăm silueta unei mori industriale. Atunci, in lunga lui rază de lumină ne apare toată imensitatea drumului pe care omenirea l-a parcurs de la răşniţa de piatră, ca şi legătura dialectică dintre această unealtă primitivă şi marile mori mecanice pe care, in zilele noroase de toamnă, le zărim asemeni unor munţi cu fruntea pierdută in neguri.
Atăt de enorm e drumul pe care omenirea l-a străbătut o dată cu unealta ei de muncă.
