Este ziua 190 a anului
Au mai ramas 175 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
"Lopata cand bate in apa, sperie pestii si ii scapa"
- se zice pentru cel care cu raul face un bine. >"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti |
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Sfantul Pangratie s-a nascut in Antiohia si a trait aici pana la varsta barbatiei, cand a mers la Ierusalim. Calatoria lui a avut loc la scurta vreme dupa Inaltarea la cer a Domnului si dupa Pogorarea Duhului Sfant. A fost adus la credinta de Apostolul Petru, care l-a si hirotonit episcop al Tavromeniei. A mers in Sicilia, unde a risipit idolii lui Falcon, si ai lui Lison si ai celorlalti demoni. Tamaduind sfantul toata boala, aduna multime de oameni la Dumnezeu, botezandu-i. A fost ucis de pagani.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
Sambata, 9 iulie Duminica, 10 iulie In lume Sambata, 9 iulie Duminica, 10 iulie |
NASCUTI LA 9 iulie
|
|
NASCUTI LA 10 iulie
|
|
CLICK ISTORIC
|
La 10 Iulie 1871 se nastea la Paris scriitorul Marcel Proust. In tinerete a studiat Dreptul, dar a renuntat dupa o scurta perioada pentru a studia societatea pariziana, care era la moda, si pentru a scrie. Prima lui lucrare, o colectie de eseuri si povesti intitulate "Placeri si Regrete", nu a fost notabila. La varsta de 35 de ani, Proust, o victima a astmului inca din copilarie, a devenit invalid cronic. Si-a petrecut aproape tot restul vietii in camera lui, parasind-o foarte rar, si a lucrat la capodopera sa vasta, "Ã la recherche du temps perdu", considerata una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii lumii. Intreaga opera este scrisa ca un monolog interior si este, in multe aspecte, autobiografica. Opera lui, tradusa in multe limbi, i-a definitivat reputatia in lume, si metoda lui de a scrie a avut o puternica influenta in literatura secolului al XX-lea. Scriitorul a murit in anul 1922.
|
Credinte populare, traditii, semne
|
Ciobanii alcatuiau grupuri de 15-20 de oameni, desprinse si izolate de comunitatile satesti, care trebuia sa faca fata tuturor vitregiilor naturii. Viata singuratica a pastorilor, legata mai strans cu natura inconjuratoare decat cu oamenii de la poalele muntilor, se intrerupea brusc la mijlocul sezonului pastoral, la Santilie, cand proprietarii oilor si nevestele ciobanilor urcau la stane pentru mituirea mieilor (tunderea mieilor fatati primavara). Daca oile si berbecii se tundeau in sat, inainte de urcarea lor la stana, intre Sangeorz si Armindeni, mieii se tundeau la stane, la miezul verii pastorale. Era o activitate practica, dar si o intalnire mult asteptata de ciobani cu sotiile si dragutele lor. Daca la stanele din Marginimea Sibiului si Tara Oltului de la nord de Carpati femeia a ajuns, incepand din secolul al XIX-lea, sa conduca ca bacita treburile stanei, pe latura sudica a muntilor ciobanii nu aveau voie sa coboare in sat si nici sa fie vizitati de parte femeiasca pana la Santilie. Pentru prosperitatea turmei, ei trebuia sa ramana curati si sa nu vada trup de femeie. Se spunea ca "pana la Santilie femeia n-are ce cata in urma de oaie". In unele zone (Zabala, jud. Covasna), ciobanii tineri coborau in sate la Santilie ca sa-si bage dragutele in hora. Cu o zi inainte de Santilie faceau cadou fetelor iubite cate o furca de tors lucrata de ei in singuratatea si linistea muntilor si cate o cocuta de cas frumos modelata, simbol al afectiunii si intentiilor de casatorie.
(Profesor Ion Ghinoiu)
|