Sub bradul regal

Principesa Margareta şi Principele Radu au adunat poveştile familiei regale a României şi au scris o minunată carte document “Crăciunul regal”. Poveşti cu regi şi regine, prinţi şi prinţese. Nu toate Crăciunurile regale au fost de poveste. Au fost şi vremuri grele, războaie, trădări, abdicări, exilul. Dar sunt şi revenirea în ţară, bucuria de a petrece Sărbătorile iernii la Săvârşin, la Bucureşti, alături de poporul român. “Crăciunul regal” a apărut la editura Curtea Veche Publishing. De altfel, cu ocazia lansării volumului, Principesa moştenitoare Margareta îşi exprima bucuria că, scriind această carte, a retrăit Crăciunurile copilăriei.

Primul Crăciun regal în România a fost în anul 1866, când tânărul Principe Suveran Carol găzduia evenimentul în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei. Alături de soţia sa Regina Elisabeta se  pregătea din timp pentru a mulţumi pe toată lumea de la Curte.

Austeri, Carol I şi Elisabeta petreceau în felul lor. “În prima zi de Crăciun, pe 25 decembrie, Regele Carol mergea la slujba religioasă. De multe ori, Regele şi Regina se duceau, oricât de greu ar fi de crezut, la patinoar. Aveau amândoi această pasiune de a aluneca pe gheaţă. Bucureştiul avea un Club de patinaj de care toată societatea, în frunte cu Suveranii, era foarte mândră. O altă pasiune a Regelui carol era să-şi petreacă puţinele clipe libere jucând biliard.”

O lume perfectă

Printre relatările despre Crăcinurile regale, Principesa Margareta şi Principele Radu ne redau un fragment din cartea lui Eugeniu Arthur Buhman - “Patru decenii în serviciul Casei Regale a României”, care vorbeşte despre o lume fericită, strălucitoare, perfectă. Crăciunul anului 1898. “La 24 decembrie, avea loc la Cotroceni serbarea pomului de Crăciun. Cu două săptămâni înainte, începeau pregătirile de tot felul. (…) Când bradul sosit din Sinaia era aşezat în marea sală de bal, Principesa invita câteva domnişoare din societate la masa de seară şi după masă ajuta toată lumea la împodobirea imensului pom care ajungea până la tavan. Din cauza înălţimii sale, nu se fixau pe el lumânări, cum e datina, ci nişte lămpi electrice de toate culorile. În unii ani, după cum dorea Principesa, pomul nu purta decât podoabe şi lumini albe; pe crengi se presăra un fel de puf alb din asbest care imita la perfecţie zăpada şi, după ce bradul era considetat ca suficient de încarcat, seara se termina şi cu dans. Nelipsite de la aceste seri erau domnişoarele Robescu, cele doua fiice frumoase ale generalului Robescu.
În Ajunul Crăciunului, la orele 6 seara, toată lumea invitată trebuia să fie în sală. Veneau Regele Carol şi regina Elisabeta cu câteva persoane din anturajul lor; intra pe urmă: toată omenirea Curţii de la Cotroceni în haine de sărbătoare şi se citea pe faţa tuturor mândria şi mulţumirea de a fi chemaţi şi ei să stea alături de tot ce era mai înalt în ţara noastră. (...)

Luminile se răsfrângeau din oglinzile mari ce acopereau pereţii şi din profunzimea de aurituri râspândită în toate colţurile sălii, strălucea pe uniuforme şi decoraţii, pe pietrele preţioase ale Reginei şi Principesei, râspândind culoare şi viaţă peste tot, îndulceau negrul posomorăt al fracurilor şi dăruia întregei adunări o înfăţişare de bogăţie şi viaţă mulţumită. (...) Fiecare cadou avea biletul său pe care era scris de mâna Principelui numele persoanei căreia îi era destinat. Principele ţinea să înmâneze personal darul său fiecăruia şi avea totdeauna şi câteva cuvinte amabile de adăugat. După împărţirea cadourilor, personalul se retrăgea şi rămânea numai Familia Regală cu demnitarii Curţii invitaţi, care se aşezau la masă. La ora 22.30, cel mult 23, festivitatea era isprăvită. (...)”.

Sărbătorile Regelui Mihai

În zilele noastre, Casa Regală a României serbează Crăciunul la domeniul de la Săvârşin. 'Regele Mihai este suveranul care a a cunoscut toate epocile de la Curtea Regală a României, în afară de cea a lui Carol şi a Elisabetei. Este suveranul care a trăit experienţa Crăciunului în exil, din 1948 până în 2001, şi cel care a cunoscut experienţa întoarcerii într-o altfel de Românie, în anul 1997.(...) copil find, principele Mihai a trăit anii de domnie ai lui Ferdinand I, atunci când mama sa, Principesa Moştenitoare Elena, îl creştea în casa de pe Şoseaua Kiseleff şi îl aducea la sărbătorile de iarnă de la Palatul regal şi de la Cotroceni.(...)”. Ajungem în 2001, când încep Crăciunurile de la Săvârşin. “Crăciunul lui 2001 s-a petrecut într-o casă goală (…) Imediat s-au reluat tradiţiile dinainte de plecarea din 1948. Regele, care nu a păstrat nicio urmă de amărăciune sau reproş, a fost bucuros să le deschidă uşile casei, deocamdată goale, colindătorilor şi musafirilor. Ajunul de Crăciun 2001 i-a primit, pentru prima oară după 1947, pe Dubaşii de la Săvârşin. (...). Regele le-a oferit ţuică fiartă, cozonac, nuci şi cu dulciuri, aşa cum avea să o facă de fiecare dată după aceea.(...) de atunci şi până astăzi, în ziua de Ajun este un du-te-vino nemaipomenit la Castelul Săvârşin. Grupurile de colindători se intersectează la intrare, iar vizitatorii sau urătorii se întrec să vină din toate colţurile judeţului, ale Banatului şi ale ţării. (…) Regele şi Regina petrec cea mai mare parte a zilelor de Crăciun primind musafiri, în casă sau pe peluza din spatele castelului. Regele merge în fiecare an, de 22 şi 23 decembrie, prin sat, unde le împarte 250 de pachete familiilor nevoiaşe şi alte 250 de pachete copiilor. Îl însoţeşte în fiecare an Principesa Moştenitoare, iar din  anul 2011 încoace li s-a alăturat şi Principele Nicolae. (...) Pomul de Crăciun este adus de la Sinaia, împreună cu alţi doi brazi care sunt dăruiţi primăriei şi bisericii. (...)Împodobirea bradului îi revine unei echipe, an de an tot mai mare, condusă de Principesa Moştenitoare. (…) Totul este gata la ora 13, fiindcă urmează masa. Regele şi Regina încheie prănzul în treizeci de minute, apoi se retrag până la ora 16. După aceea în salonul mare (în anii 2001-2011) sau în Sala de recepţii (din 2011 încoace), angajaţii castelului şi ai Ocolului Silvic regal se aşază, alături de ofiţerii şi subofiţerii SPP şi personalul venit de la Bucureşti, pentru a primi daruri din partea Regelui. Pachetele sunt, ca în toţi cei aproape 150 de ani de tradiţie regală, pline cu daruri simbolice. (…) Seara de Ajun  a anului 2012 a fost una foarte emoţionantă. În ziua aceea, pentru prima oară după 1947, Familia Regală lua masa îna devărata sufragerie a castelului. (…) farfuriile în care este servită masa de Crăciun sunt cele primite de Regele Mihai şi Regina Ana la nunta lor, în anul 1948.”

Crăciunurile Reginei Maria

Sărbătorile din vremea reginei Maria au fost, poate, cele mai frumoase. Iată ce au găsit autorii volumului “Crăciunul Regal” despre acele vremuri: ”În dimineaţa zilei de 24 decembrie, Regina Maria se ducea să inspecteze cadourile pe care le pregătise pentru angajaţii Curţii Regale, nu înainte de a verifica dacă s-au tirmis ajutoare în toate colţurile ţării, devenită întreagă. Regina supraveghea personal împărţirea de daruri familiilor sărace. În ziua de Ajun, se organizau, de obicei, ceremonii militare la palatul regal care cuprindeau prezentarea de drapele, precum şi conferirea de decoraţii. Slujba religioasă din Ajun de Crăciun, de la Palat, a continuat şi în zilele regelui Ferdinand şi ale Reginei Maria. Suveranii ofereau cadouri de Crăciun personalului casei în prima zi a sărbatorii naşterii Domnului, adică pe 25 decembrie.(...). Regina Maria avea o mare pasiune de a a participa la partide de călărie. Chiar şi în zilele de Crăciun, dacă vremea îi permitea, ieşea la o plimbare călare. Iar la ora 17, Regina găsea mereu răgazul să ia ceaiul în compania unuia dintre copiii săi.”

Pagină realizată de Carmen Anghel