Vă puteţi stăpâni emoţiile?

Puteţi spune ce vârstă aveţi, considerând nu după numărul anilor, ci după emotivitatea dvs. şi după gradul în care sunteţi în stare a o domina?

Puteţi spune ce vârstă aveţi, considerând nu după numărul anilor, ci după emotivitatea dvs. şi după gradul în care sunteţi în stare a o domina?

Ciudat, dar nu mai puţin adevărat este că cele două scări de măsurare dau rareori aceleaşi rezultate şi cu asta vreau să spun că poţi număra câteva decenii şi să fii totuş un copil, din punctul de vedere al emotivităţei. Sau invers, poţi fi foarte tânăr şi să posezi cu toate acestea o individualitate perfect maturizată, judecând după modul de manifestare al emoţiilor. Chestiunea aceasta e de un interes vital în existenţa noastră, a tuturora, pentrucă oricât ne-am desvolta trupul şi mintea, ne putem lovi de mari neplăceri, ba chiar de nenorociri, dacă rămânem pigmei sub raportul emoţiilor. Tocmai această clasă de oameni cu temperament pueril – compusă la întâmplare din indivizi de diferite grade de inteligenţă, de cultură şi de diferite vârste – e cea care produce ucigaşii, sinucigaşii şi alţi eroi de drame pasionale, ce apar adesea sub ochiul publicului, în ipostaza idioţiei. Omul de temperament matur îşi poate grada reacţiile emotive. El rămâne totdeauna în echilibru, păstrând o atitudine elegantă prin calm şi seninătate ce impune mai mult decât o izbucnire violentă. Dar emoţiile sunt principalul resort în viaţa şi realizările omenirii. Fără ele am fi o rasă moartă. Şi tocmai această susceptibilitate dă naştere marilor îndrăgostiţi, conducători, cuceritori, artişti etc.: emoţiile ne fac să dorim totul – iubire, familie, posesiuni, faimă – ele sunt forţa motrice ce ne conduce până când am atins ţelul sau cum adesea se spune până murim în luptă. Totuş, dacă nu învăţăm a domina şi disciplina aceste emoţii, într-un matur echilibru, ele ne pot lua într-un vârtej ciclonic determinându-ne la cele mai extravagante şi fatale acţiuni. De ne lăsăm prea mult şi prea adesea în voia lor, putem ajunge pe pragul nebuniei. Dar dacă modernii par să neglijeze din ce în ce mai mai mult această lature a naturii umane, se constată cu surpriză că popoarele primitive i-au înţeles şi evidenţiat întotdeauna importanţa. Istoria triburilor sălbatice de pe întreaga suprafaţă a pământului e plină de tradiţii şi crude încercări, prin care băieţii şi fetele erau învăţaţi a-şi domina emoţiile. Şi chiar în zilele noastre profesorul S.D. Porteus a avut ocazia să studieze triburi australiene vechi şi pri­mitive ce-şi supun tinerii ajunşi la vârsta bărbăţiei, unei game în­tregi de torturi, mai înainte de a-i socoti intraţi în clasa adultă. În membrele tânărului se fac tăieturi adânci, ce se umplu cu cenuşe şi dacă nu-şi poate reţine strigătele de durere, protestul, sau are vreun acces de slăbiciune este proclamat “ne-om” şi în cazuri extreme devine un paria. Dar până la acest dureros examen, individul a trecut treptat dealungul copilăriei prin încercări ce i-au oţelit voinţa până la o maturitate emotivă, în majoritatea cazurilor, desăvârşită.

Să vedem acum ce se în­tâmplă la popoarele civilizate? Astăzi s-a abandonat aproape cu totul nuiaua şi se face totul pentru a cruţa copilului orice inter­zicere, suferinţă – durere, inter­zicere, suferinţă, muncă. I se face viaţa cât mai simplă şi cât mai uşoară până în momentul când e socotit destul de mare, pentru a se îngriji singur; de unde rezultă că intră în epoca bărbăţiei cu un temperament nematurizat. A împlinit 21 de ani şi ajunge chiar la 25 de ani, cu emotivitatea unui copil. Unul dintre cele mai interesante câmpuri pe care se manifestă această lipsă de disciplină a emoţiilor este afectivitatea. Aţi avut ocazia cu toţii să vedeţi nenumărate cazuri în care emoţia dragostei a copleşit inteligenţa, sentimentul de prudenţă şi judecată, ducând la căsătorii care pentru toată lumea erau condamnate divorţului, şi iarăş nu mai puţine sunt cazurile în care a sfărâmat legături familiale, standarduri sociale, ruinând averi şi cariere. Cităm pe de o parte drama tânărului Reynolds, care s-a sinu­cis înaintea femeii de care era îndrăgostit, pentru că nu-şi putea înţelege şi stăpâni distrugă­toa­rea-i pasiune; iar pe de altă parte tragicomediile unor bărbaţi pe pragul bătrâneţei ce părăsesc o soţie credincioasă şi iubitoare, pentru a da satisfacţie unor emoţii suscitate de o fată de 18-20 de ani.

• Profesor Donald A. Laird

Rămâneţi calm!

“Maturitatea temperamentului e o chestiune de resortul educaţiei, nu rămâne individului, care n-a evoluat pe această lature, decât să se observe de aproape şi cu puţină voinţă, să se ridice într-o perioadă relativ scurtă, la nivelul vârstei sale afective, pentru a vorbi astfel. Cel care întreprinde această autoeducaţie îşi va pune cu toată seriozitatea o serie de întrebări. Vă puteţi domina emoţiile rămânând calm şi echilibrat într-o criză? Dacă nu puteţi sunteţi de o emotivitate nematurizată şi trebuie să începeţi a vă educa.”

(Realitatea Ilustrată, 12 ianuarie 1933)

"Am cunoscut nu de mult un om dotat cu toate calităţile unui remarcabil orator politic. Când se afla între prieteni sau într-un grup de oameni ce profesau aceleaşi păreri ca şi el, discuta şi elucida o chestiune politică cu atâta claritate şi putere de convingere încât îi fermeca pe toţi. Era însă destul să i se ridice cea mai slabă opoziţie pentruca admirabilul echilibru să se strice, pentruca să devină un om impulsiv, agresiv chiar. Deşi admirabil desvoltat intelectualiceşte, avea un temperament neevoluat.”

Realitatea Ilustrată, 12 ianuarie 1933