Este ziua 203 a anului
Au mai ramas 162 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
"Azi n-am castigat, am pagubit. La anul trag nadejde"
- pentru unul care face o slaba negustorie.
|
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Maria Magdalena a fost ucenica si mironosita a lui Hristos. Inainte de a-L cunoaste, ducea o viata in desfrau. Auzind de Hristos si de puterea propovaduirii Lui, si-a pus speranta ca va fi iertata de toate pacatele. Mergand la El, in casa lui Simon Leprosul, a uns cu mir picioarele Domnului si I le-a sters cu parul ei. Maria Magdalena a ramas cu Iisus in momentul rastignirii Lui si I-a uns trupul cu miresme cand a fost pus in mormant. Ea a vazut cea dintai Invierea. Dupa dumnezeiasca si Sfanta Inaltare, mergand la Efes la Sfantul Apostol Ioan, cuvantatorul de Dumnezeu, a murit acolo si a fost ingropata la intrarea unei pesteri. Iar dupa aceea, in zilele fericitului imparat Leon, au fost aduse moastele ei si puse in manastirea Sfantului Lazar, in care i se face si soborul in toti anii.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
In lume |
NASCUTI LA 22 iulie
|
|
CLICK ISTORIC
|
La 22 iulie 1938 a murit compozitorul Ionel Fernic, autorul celebrelor romante "Tiganca", "Crucea alba de mesteacan", "Iti aduci aminte, doamna?", "La umbra nucului batran", "Iubesc femeia", "Pe bolta cand apare luna". S-a nascut la 29 mai 1901, la Targoviste. A invatat arta muzicala cu maestrul Theodor Fuchs. Lua ore de pian, compozitie, armonie. S-a inscris la Conservator, la arta dramatica. In numai trei luni a obtinut o bursa si a fost invitat sa joace in diverse spectacole prin Bucuresti. A jucat alaturi de Misu Fotino, Ion Manolescu. Cantecele sale au fost interpretate de Cristian Vasile, Zavaidoc, Dorina Draghici, Ioana Radu si alte voci deosebite. Prin 1934, pasiunea pentru zbor ii ia locul muzicii. La 22 iulie 1938, un avion, in care Fernic era pasager, s-a prabusit langa Stulpicani, intre Gura Humorului si Campulung Moldovenesc. Compozitorul a fost incinerat la Bucuresti.
|
Credinte populare, traditii, semne
|
Focul aprins prin frecarea unor lemne uscate la urcarea oilor la stana, care se mentinea nestins pana la Santilie, uneori pana la coborarea oilor de la pasunile alpine, se numea Foc Viu. Arzand, se credea ca acest foc distrugea fortele malefice, mistuia relele din preajma stanei si tinea in frau vrajitoarele raspunzatoare de toate necazurile si calamitatile ce se abateau asupra oamenilor, vitelor si recoltelor: boli, grindina, stricaciuni provocate turmelor de animalele salbatice, recoltelor de insectele, necasatorirea fetelor si flacailor. Menit sa purifice spatiul prin lumina, caldura si fumul sau, Focul Viu aprins la inceputul sezonului pastoral se deosebea de celelalte focuri rituale aprinse la sarbatorile de peste an (Anul Nou, Lasatul Secului de Pasti, Macinici, Joimari, Sanziene si altele), prin tehnologia preistorica a obtinerii si arderii lui intr-o perioada indelungata de timp. Atestat pentru prima data de etnografi in nordul Carpatilor Orientali, Focul Viu avea sa fie descoperit in majoritatea zonelor etnografice, in special in mediile pastoresti. Focul ritual se aprindea numai de barbati, de obicei de tineri necasatoriti si neprihaniti, la date fixe, la inceputul sezonului pastoral sau la data urcarii oilor la stane; se pastra nestins pana la Sfantul Ilie, uneori pana la coborarea turmei; ciobanii il sareau ritual si, uneori, treceau animalele prin fumul produs de foc; se pronuntau anumite formule magice.
(Profesor Ion Ghinoiu) |