Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o duminică a anului 1812, intra cântăreţ în strana Bisericii cu Sibile din Bucureşti un flăcăuaş de numai 16 ani, venit din sudul Dunării. Tânărul pribeag avea să-şi pună amprenta asupra literaturii şi a muzicii culte româneşti din veacul al XIX-lea şi purta numele de Anton Pann.
Biserica cu Sibile - sau Biserica Sfinţilor - din mahalaua Fierea este unică în galeria aşezămintelor religioase din Bucureşti. Ca să argumentez, ar trebui să pornesc chiar de la cele două denumiri ce-i sunt pe rând (şi împreună) atribuite, încă de la începuturile sale. Mai întâi a fost o biserică de la lemn, ctitorită la finele veacului al XVII-lea de un anume Pană şi de tatăl său, preotul Fiera (Fierea sau Hierea), care avea să intre mai târziu în mănăstire sub numele de Filotei Monahul (la 15 februarie 1696, ctitorii o închină Mitropoliei). Refăcută din zid de mitropolitul Daniil al Ţării Româneşti, în vremea lui Nicolae Mavrocordat, biserica este pictată la exterior cu personaje mai puţin obişnuite: 9 sibile şi 10 filosofi din Antichitate - nouăsprezece, cu totul.
Ce sunt sibilele? Şi ce caută filosofii greci pe fresca exterioară a unei biserici ortodoxe? Vă propun să-l lăsăm pe istoricul Adrian Majuru să explice rostul acestor picturi neobişnuite. Biserica “a fost pictată în exterior cu imaginile unor filosofi antici precum Aristotel şi Platon. Este o recunoaştere a valorilor universale de gândire, pe care ortodoxia le-a acceptat încă de la început. Reprezentările acestor personaje antice sunt redate după canoanele bisericii răsăritene. De aceea, lumea obişnuită, de-a lungul veacurilor i-a asemuit pe filosofii antici cu sfinţii şi a numit această biserică, «Biserica cu Sfinţi». Dar mai este numită şi «biserica cu sibile» (...). Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrăviţi şi cu persoanje feminine antice, contemporane filozofilor amintiţi şi care se numeau «sibile». Sibilele erau în antichitate «cele prin care vorbeau zeii»; erau preotese şi prezicătoare deopotrivă, clarvăzătoare şi slujitoare ale oracolelor din lumea greco-romană. În antichitate erau întâlnite în toată zona mediteraneeană, iar creştinsimul timpuriu le-a cunoscut îndeaproape. Cel puţin din perspectiva acestor două detalii de reprezentare simbolică şi imagistică, biserica de pe strada Sfinţilor reprezintă o curiozitate istorică ce trebuie subliniată.”
Cel mai bine păstrat secret despre București
Sibilele sunt profetesele care au prezis venirea Mântuitorului - iată motivaţia prezenţei lor nu doar pe frescele de la biserica din Capitală, dar şi la Voroneţ ori Suceviţa (unde profeteasa Sivila poartă veşminte de domniţă moldavă şi coroană pe cap), ca şi la multe biserici din Oltenia. La Bucureşti, reprezentarea cea mai bine păstrată este cea a sibilei Persica. Sibilele au pătruns în literatura populară românească în secolului al XVI-lea. Nicolae Mavrocordat, care a fost domnitor, pe rând, atât pe scaunul Moldovei cât şi pe cel al Valahiei, se pare că ar fi adus din celălalt principat pictorii pentru biserica despre care vorbim. Iar aceştia, impresionaţi de statura sibilelor şi a a învăţaţilor elini (păgâni, dar cu aură de sfinţi) de la bisericile Bucovinei, i-au aşezat la rândul lor în frescă.
