Capitalele Daciei, cetăţile nimănui

Responsabilităţile legate de proprieta­tea asupra monumentelor şi siturilor arheologice sunt aruncate de la o instituţie la alta. În haosul legislativ, nimeni nu mai înţelege cine ar trebui să se ocu­pe de cetăţile dacice, printre care şi Sar­mizegetusa Regia, capitala Daciei. Cine e proprietarul şi cine ar trebui să răs­pun­dă de acestea?! Întrebări grele, fără răspuns.

În încercarea disperată de a salva ce a mai rămas din istoria glori­oa­să a strămoşilor şi din patrimoniul UNESCO, pentru că cetăţile fac parte din acesta, senatorul Adrian Păunescu a ini­ţiat în urmă cu câţiva ani un proiect de lege. Deşi a trecut de Senat în 2008, el este blocat de atunci la Camera Deputa­ţilor. Şi încă zace acolo. Între timp, căutătorii de comori, turiştii, vracii, yoghinii şi alţii îşi bat joc de locurile din care a început povestea românilor.

Nimeni nu ştie astăzi cine este proprietarul de drept al cetăţilor. Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina se ocupă de tot ceea ce în­seamnă natură, dar, dacă se întâmplă să cadă un copac, atunci intervine Direcţia Silvică Deva. Ministerul Culturii nu dă bani, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Roma­ne face doar cercetare, Primăria Orăşti­oara de Sus deţine în zonă nişte terenuri. Şi nişte persoane fizice sunt proprietare de pământuri în zona cetăţii Blidaru şi parţial şi la Costeşti.

Consiliul Judeţean Hunedoara trebuie să întocmească anual, dar şi o dată la cinci ani programe de ges­tiune a monumentelor istorice. Deocamdată, CJ Hunedoara a reparat drumul spre Sarmizegetusa Regia, dar deja un kilome­tru din cei 18 este aproape impracticabil. În cinci ani, reprezentanţii acestor in­sti­tuţii s-au întâlnit de vreo patruzeci de ori ca să găsească soluţii pentru monumen­tele UNESCO. Fără nici un rezultat, desi­gur.

Doi parlamentari de Hunedoara au iniţiat de-a lungul anilor trei proiecte de legi pentru cetăţile dacice. Au fost res­pin­se. Proiectul senatorului Adrian Pău­nes­cu a trecut de camera superioară a Parlamentului şi prevedea constituirea Parcului Ar­heologic Dacia - Grădiştea Munce­lu­lui - Cioclovina - Căpâlna, dar şi zonele Feţele Albe, Vârful lui Hulpe, Sanctuarele de la Meleea şi alte zeci de obiective deo­sebit de importante pentru arheologi.

"Pro­iectul a trecut de Senat, dar s-a blocat la Camera Deputaţilor în 2008 ca să nu fie trecut în contul meu. Din păcate, int­e­resele politice au fost mai presus decât cetăţile dacice. Sper ca actualii parlamentari de Hunedoara să susţină iniţiativa mea", declară fostul senator de Hunedoa­ra, Adrian Păunescu. Acum sunt opt legi şi decizii care se bat cap în cap, care nu fac decât să sporească misterul: ale cui sunt totuşi cetăţile dacice?! Clarificarea acestei situaţii ar face posibilă încercarea de obţinere de fonduri europene. De altfel, se pot atrage astfel de fonduri cu destinaţie specială pentru monumentele UNESCO. Cetăţile Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Luncani Piatra Roşie, Băniţa şi Căpâlna sunt în patrimoniul mondial încă din 1999. Cine clarifică însă situaţia lor juridică?! Cele aproximativ 30.000 de hectare sunt păzite de opt persoane, în patrule de câte doi.


RUGI CĂTRE IISUS, FECIOARA MARIA SAU ZAMOLXIS
Lipsa unei legislaţii şi a pazei au transformat cetăţile dacice în loc de pelerinaj pentru tot soiul de persoane care merg acolo "să se încarce de energie", să se roage lui Iisus, Fecioarei Maria sau lui Zamolxis. Nu lipsesc nici adepţii lui Gebeleizis, adică o organizaţie care declară că "îşi consacră timpul, energia şi eforturile în serviciul comunităţii Dacice şi a Marilor Zei".

Şi vindecătoarea Maria face vizite în incinta sacră, unde "intră în organele genitale ale celor prezenţi, le arde şi le vindecă". Vara la Sarmizegetusa Regia se face plajă, topless desigur. Pe lângă aceştia, mai sunt şi căutătorii de comori, care scurmă pământul în căutarea aurului dacilor. Toţi lasă în urmă mormane de gunoaie. Ziaristul Vladimir Brilinsky merge lunar în urma lor şi cară sacii cu mizeriile lăsate în urmă. Acum câţiva ani, el a lăsat gunoaiele la uşile unor instituţii care ar trebui să se intereseze de soarta cetăţilor.


ULPIA TRAIAN SARMIZEGETUSA
Tot în judeţul Hunedoara se află şi capitala Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, situată la 40 de kilometri de cealaltă capitală, cea a dacilor, Sarmizegetusa Regia.

De această dată, regimul juridic este clar: capitala Daciei Romane se află în administrarea Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, din subordinea Consiliului Judeţean Hunedoara. Aici se mai dau fonduri măcar pentru cercetare, dar şi pentru anumite proiecte. Directorul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Marcel Morar, spune că banii de la minister sunt destinaţi numai pentru cercetare arheologică: "În fiecare an, Ministerul Culturii alocă bani pentru cercetare, dar sumele sunt destul de mici.

Pe de altă parte, am iniţiat un proiect legat de reamenajarea porţii de intrare. Banii pe care îi obţinem din bilete şi vânzarea altor suveniruri rămân în bugetul nostru. În 2009 am avut aproape 32.000 de vizitatori şi am reuşit să adunăm în jur de 170.000 lei, bani care sunt folosiţi tot pentru Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

În acelaşi timp am reuşit să câştigăm un proiect de 50.000 de euro, care se va derula pe parcursul a doi ani. De la Ministerul Culturii nu ne-a întrebat nimeni nimic în ultimii cinci ani despre capitala Daciei Romane".


IMITĂ CAPITALA IMPERIULUI
Oraşul a fost construit imediat după înfrângerea dacilor şi sinuciderea lui Decebal. Astfel, a apărut Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala provinciei Dacia. Alegerea locului nu a fost întâmplătoare, ci a fost determinată de anumite avantaje economice şi strategice. Astfel, aşezat între Munţii Retezat şi Poiana Ruscă, oraşul era păzit de bariere naturale. În ceea ce priveşte arhitectura, exact ca şi alte oraşe provinciale, şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa imită capitala Imperiului Roman, Roma.

În centrul oraşului se află forul, cu principalele clădiri publice. Ruinele acestora pot fi văzute şi în prezent. În zona ruinelor se află şi amfiteatrul, care are 60 de metri lăţime, 80 lungime. Aici aveau loc luptele între gladiatori sau ale acestora cu animale sălbatice, ori alte jocuri care distrau populaţia, dar şi alte manifestări importante. După retragerea aureliană din anul 271 d.Hr. se presupune că amfiteatrul a fost transformat în fortăreaţă. Populaţia rămasă aici se apăra în acest mod de armatele barbarilor care devastau teritoriile din care se restrăseseră romanii.

Tot la Ulpia Traiana Sarmizegetusa se află şi o serie de temple, cum ar fi cel al zeiţei Nemesis, al zeilor palmyrieni, al lui Liber Pater sau al Hygiei etc. Practic, în interior se aflau clădirile administrative, iar în afară erau case, unele temple, construcţii publice, dar şi cimitirele. Ruinele pot fi vizitate zilnic, iar de marţea până duminica se poate cere şi ghid, care explică turiştilor modul de viaţă al locuitorilor şi amănunte despre istoria romană.
Din păcate, nu s-au găsit fonduri pentru restaurarea măcar a amfiteatrului. Un proiect care prevedea astfel de lucrări nu a primit nici un răspuns din partea Ministerului Culturii de foarte mulţi ani.