Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Istoria nu este numai o enumerare de întâmplări, ci mai ales o expunere a eforturilor depuse de naţii pentru a-şi asigura dezvoltarea morală şi materială, pentru ca prin aceste eforturi să-şi găsească un loc în progresul cultural al omenirii. Este mai mult decât necesar să ne amintim trecutul şi examinând prezentul în lumina progreselor făcute de înaintaşii lor. Asta a ales să facă Adrian Buga, expert atestat al Ministerului Culturii, consultant pe probleme de artă al Casei Regale, istoric şi colecţionar.
În viaţă trebuie să descoperi acel lucru, acel ceva care îţi oferă şansa să zâmbeşti şi să te simţi bine făcând ceea ce altora li se pare că este muncă silnică. Atunci când pui suflet în tot ce faci, munca ta nu mai este atât de obositoare. Dobândeşti ascensiunea fulgerătoare atunci când munceşti mai mult ca alţii, renunţând la vacanţe sau weekend-uri. Atunci când investeşti în propria-ţi educaţie şi în călătorii luminoase, dar şi iluminatoare, dar mai ales atunci când alegi ca formulă de evoluţie calea drumurilor nebătute şi aparent inaccesibile. O vorbă veche spune că pentru a construi o corabie nu e nevoie să înveţi despre cuie şi scânduri, ci să trezeşti în oameni dorul de mare. Cuiele şi scândurile, în cazul nostru, înseamnă instrumente, tehnici, metode, exersare, certificare, cât şi despre dorul de mare, acesta înseamnă entuziasm şi motivaţie pentru învăţare, pasiune şi etică, dinamica pozitivă. Adrian Buga este un astfel de om, de pionier curajos. Aş spune că uneori dă impresia că are o mie de ochi, într-atât de incredibil îi este flerul, dar şi harul.
A început cu sentimentul descoperirii unei statui, unui tablou sau unei cărţi rare, ascunse timp de câteva secole, şi apoi prezentarea lor publicului cunoscător. Adrian Buga, în ciuda tinereţii, este un expert foarte bine pregătit. De altfel, o scurtă privire aruncată pe cataloagele editate de el spune clar că nu ai de a face cu cineva care nu cunoaşte lumea artei sau nu are abilităţile necesare. Începând cu Raoul Egon Lebel şi continuând cu Eva Cerbu, Octav Angheluţă, Jana Gertler, dar şi Colecţia Regală de Arta Contemporană sau Culorile Războiului.
Albumul despre Jana Gertler, de exemplu, a avut lansarea anul trecut chiar în minunata clădire a Teatrului Evreiesc de Stat. Au participat nenumăraţi artişti, oameni de afaceri, şi s-a bucurat de participarea extraordinară a directoarei teatrului, actriţa Maia Morgenstern, care a avut de altfel şi un cuvânt introductiv. Şi acum se vorbeşte în termeni laudativi despre acest eveniment, mai ales atunci când vine vorba despre capacitatea de sinteză a lui Adrian Buga. „Studiind lucrările Janei Gertler, a trebuit să-mi las ochii să se deschidă şi să privească dincolo, spre starea de înţelegere, chiar de mirare, nu în faţa unor surprize cotidiene, ci vecine cu arta şi cu artistul. Arta cuprinsă, filtrată, nu numai că ne îngăduie să luăm parte, dar senzaţia privilegiată, asociată cu educaţia neîncetată la care ne îndeamnă, ne face să şi participăm. Retrasă în liniştea plină de foşnet verde a atelierului său din Pache Protopopescu, Jana lucrează intens şi discret, e într-o permanentă stare de căutare - avânt al mesriei de sculptor -, izolarea ritmică o trimite spre evenimente tăcut ale trecutului. Retrăieşte dimensiunea însemnelor sculpturale pe care le repetă în stări de alegreţe. Sculptura ei trimite oglindiri candide în noi – stare de recuperare a spontaneităţii şi inocenţei primordial a copilăriei – este ea însăşi organizare a unui joc cald şi complex construit într-o ţară imaginară, cu contururile şi geografia ei, cu o mitologie proprie.
Personalitatea vizuală a Janei Gertler îşi conturează astfel nu numai acţiunile practice, condiţionate de experienţa îndelungată, dar, mai mult decât atât, şi misiunea sa metafizică, spiritual. Pe terenul practicii îndelungate se unesc expresia liberă a imaginaţiei cu cea a scopului final, acesta fiind obiectul unui concept, iar cauzalitatea în pondere cu obiectul său manifestă clar finalitatea (forma finalis). Jana Gertler are capacitatea de a aşeza în lucrările ei particularul neprihănit, de a deosebi esenţa lucrurilor, de a urma cu docilitate întorsăturile şi farmecele realului plin de candoare. Aprecierea estetică a lumii conduce la o viaţă demnă, plină de bucurie şi activitate; a recunoaşte frumuseţea lumii, în imaginaţia pură, este cel mai bun remediu împotriva scepticismului şi a inactivităţii, iar într-o peesoană ca jana totul este armonios, clar şi complet ca într-o opera de artă”, spune coordonatorul acestui proiect şi autorul catalogului, Adrian Buga, despre artista Jana Gertler, a cărei artă i-a atras acestuia atenţia.
Tot timpul Adrian Buga a fost interesat să caute obiecte vechi. Descoperirea, urmată de asistarea la toate etapele care implică cercetarea, restaurarea şi apoi organizarea unui eveniment public în care ştergi praful timpului şi al uitării de pe respectivele opere de artă sunt paşi pe care Adrian Buga îi cunoaşte la perfecţie şi adoră să-I facă. A învăţat, de când colecţionează, să aprecieze atât operele de artă, cât şi persoanele care le-au salvat şi păstrat în timpul comunismului. Aceste persoane, care au riscat ani grei de puşcărie salvând obiecte care trebuia declarate şi distruse imediat, i se pare imperios necesar să fie cunoscute şi respectate. Atât salvatorii, cât şi obiectele de artă salvate devin negreşit povestea vie a istoriei noastre, oglinda trecutului, semnele adevărate pentru generaţiile viitoare.
Tocmai tinereţea lui Adrian Buga i-a contrariat pe colecţionarii de artă români, pentru că o curiozitate gata mereu să meargă până în pânzele albe pentru a aduce la lumină o valoare nu face decât să sară în ochi. Este invidiat şi admirat pentru modul excepţional, aproape providenţial, în care descoperă artişti necunoscuţi. Nu se dă bătut niciodată, fiind posesor al unui spirit de învingător. A investit timp, efort, bani, numai pentru că el credea cu tărie într-un ideal. Şi-a legat sufletul de veşnicia picturilor acestor autori pe care l-a descoperit, dar şi redescoperit. Colecţionează tot ceea ce îi place, ce-i atrage atenţia. Odată cu obiectele cumpărate, el primeşte şi visele, povestirile şi idealurile oamenilor care au salvat aceste obiecte, gândindu-se că este tânăr şi o să le transmită mai departe. Lucrările salvate de Adrian Buga, au fost reunite de fiecare dată în câte o expoziţie. Cu ajutorul lui Adrian Buga, aceste capodopere de lumină şi culoare s-au regăsit, afirmându-şi dreptul la o pe deplin meritată reconsiderare.
Adrian Buga însă are şi o altă preocupare. Aceea de a crea decoraţii pentru Casa Regală a României. O misiune mai mult decât onorantă, pentru care munca sa pare din ce în ce mai plină de recompense, chiar dacă mai mult sufleteşti. Tot la solicitarea Casei Regale a României, în calitate de consultant al Cancelariei Ordinelor şi Decoraţiilor, Adrian Buga a scris prefaţa unui amplu studiu al istoriei decoraţiilor româneşti realizat de finlandezul Antii Ruokonen, numit „Cavaleri de ieri şi de astăzi – Ordine ale României” („Yesterday and Today's Knights – Orders of Romania”). Cartea a apărut în ediţie limitată, bogat ilustrată cu toate decoraţiile începând de la Alexandru Ioan Cuza până în zilele noastre. Autorul şi-a dorit ca studiul său să fie util nu numai colecţionarilor de ordine şi decoraţii, ci să trezească interesul pentru istoria europeană în general.
Adrian Buga spune că: „Ordinele, decoraţiile şi medaliile au reprezentat dintotdeauna şi la toate popoarele o înaltă cinstire a curajului, atât pe câmpurile de luptă, cât şi în viaţa culturală, economică sau sportivă. Ridicarea stindardelor pe cele mai înalte culmi, cu preţul unor mari sacrificii pentru altarul sfânt al patriei, implică un pios omagiu adus tuturor oamenilor care prin faptele lor şi-au scris numele în cartea de aur a neamului românesc. O istorie a decoraţiilor româneşti este atât un act de cultură, cât şi un semn de înaltă cinstire adus tuturor purtătorilor de însemne militare sau civile, ele fiind monumente durabile menite a păstra amintirea unor evenimente însemnate sau a glorifica izbânzi strălucite şi constituie istoria vie a României şi a Suveranilor care le-au ilustrat prin faptele lor măreţe (…) Ca o punte peste timp, în anul 2005, M. S. Regele Mihai reia, dupa 60 de ani, tradiţia şi instituie Ordinul Carol I, ca Ordin dinastic de familie. Creat în 1906, pentru a perpetua amintirea anului al 40-lea de glorioasă domnie a Regelui Carol I, este cel mai înalt ordin alături de Ferdinand I. Prin tradiţie spre înnoire, ASR Principesa Moştenitoare Margareta şi ASR Principele Radu s-au implicat personal în realizarea unor noi decoraţii. În contextul istoric actual, Familia Regală a României a decis instituirea pe lângă Ordinul Carol I şi a altor trei noi decoraţii, Crucea Casei Regale a României, Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate (10 Mai 2008) şi Decoraţia Regală Nihil Sine Deo (30 Decembrie 2009), care răsplătesc meritele deosebite ale primitorilor faţă de Statul Român şi Casa Regală a României”.
O carte de vizită impresionantă, am putea spune, vorbind despre tânărul consultant în probleme de artă al Casei Regale a României, născut la 22 mai 1978, la Vânju Mare. În copilărie colecţiona timbre, iar la 19 ani făcea prima descoperire importantă, în nordul Moldovei, alături de un cercetător din Israel, Noam Zvi. Şi-a deschis o firmă de consultanţă care poate scoate din impas pe oricine găseşte în podul casei sale, în pivniţă, sau primeşte ca moştenire tablouri fără să le cunoască valoarea. Cu siguranţă, o privire de expert este întotdeauna binevenită şi mai mult decât necesară.
Citește pe Antena3.ro
