Numeroase lucrări, alese din toate perioadele de creație, ale pictorului român Giuliano Nardin, una dintre „senzațiile“ artei contemporane autohtone, artist expus în lunile februarie și martie la Arbor.art.room (str. Transilvaniei, nr. 11), se regăsesc începând de joi, 6 mai 2021, şi în expoziţia VR (virtual reality) „Nuntă, bal și spital“, curator Doinel Tronaru, „vernisată“ virtual pe platforma Theopen-art.com, fiind a zecea expoziţie în „realitate virtuală“ găzduită aici, alături şi de reconstrucţia virtuală a atelierului marii pictoriţe Valentina Rusu Ciobanu. „«Lunile de fiere» ale lui Giuliano Nardin”, prin această formulare sintetizează curatorul conceptul expoziției, despre care spune că reprezintă “viziunea lui Giuliano Nardin, una lucidă, fără compromis, și de un cinism dizolvant“.
Expoziţia „Nuntă, bal și spital“ a fost încărcată la adresa https://www.theopen-art.com/exhibition/wedding-ball-and-hospital-giuliano-nardin/?back=ago, în singura galerie virtuală din România și Republica Moldova (expozițiile VR sunt accesibile de pe calculatoare și ochelari VR Oculus Quest). Sunt prezente opere ce oferă o privire mult mai cuprinzătoare asupra creației lui Giuliano Nardin, unul dintre pictorii aflați în prezent „pe val“, după cum dovedește și invitarea sa recentă, alături de alți doi artiști, de către curatorul Ilina Schileru pentru a inaugura noua galerie de la subsolul Muzeului Național al Ţăranului Român. Accesibilă cu ochelari VR sau de pe un simplu laptop, galeria virtuală oferă senzația unei „plimbări“ în voie prin sălile unei galerii.
Manifestările expoziționale ale lui Giuliano Nardin se situează în zona expozițiilor de tip feerie, caracterizate printr-o bogată resursă imaginativă și printr-un accent deosebit pus pe culoare și imagine. Explozia de imagini și de culori ieșite din fantezia lui Giuliano Nardin i-a încântat pe bucureșteni în iarnă timp de peste trei săptămâni, cât a rămas deschisă expoziția de la Arbor.art.room. „Cu tot cinismul și luciditatea sa, approach-ul lui Giuliano rămâne, totuși, unul de o «naivitate» asumată, al unui inocent care se mulțumește doar să observe, cu o mirare genuină, aceste triste realități: lumea sa, cum spuneam data trecută, pare «desenată pe carton de un copil» – de unul chinuit însă, precum, un alt film îmi vine în minte acum, cel din «Tideland» («Alice in Wonderland»-ul răsturnat al lui Terry Gilliam)“, spune acum curatorul Doinel Tronaru.
A devenit o obișnuință interacțiunea dintre Asociaţia pentru cultură şi arte Arbor și acest artist, ținând cont de participarea sa la seria de masterclass-uri pe care Arbor le-a organizat în cadrul instituțiilor de educație artistică din Republica Moldova în anul academic 2018/2019, intitulată Arbor Master Classes in Arts. Giuliano Nardin a ținut atunci un atelier de trei zile cu studenții Colegiului Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală“ de la Chișinău, tema atelierului fiind interacțiunea culorilor. În iarnă, Arbor.art.room a organizat cea de-a treia expoziție personală din București a artistului. Expoziția a fost intitulată original și enigmatic „Nimic nou la Podul Săbăreni“, trimițând la critica antimilitaristă din romanul „Nimic nou pe frontul de Vest”. Dincolo de celebrul pod care stă să cadă la marginea Bucureștiului, înspre Chitila, Săbăreniul, spune Giuliano Nardin, „este faptul comun, cotidianul, maya“, la care se raportează ca artist. Așadar, plictis, rutină, conformism, din care se iese (artistul iese) prin imaginație și fantezie.
„Lunile de fiere“ ale lui Giuliano Nardin (text curatorial pentru expoziția VR de Doinel Tronaru)
„Nuntă, bal și spital“, noua selecție de lucrări a pictorului bucureștean Giuliano Nardin oferită de Asociația Arbor, de data aceasta „spectatorilor“ galeriei virtuale, celor care „rătăcesc“ neobosiți pe cărările online-ului, cuprinde opere ale artistului din toate perioadele sale de creație, de la uleiurile boteriene reprezentând mirese deșănțate și dezlânate, cu forme deformate și de o grație dizgrațioasă, pe care Giuliano le lucra prin 2007-2008 (și care i-au adus faima mai târziu, la prima lor expunere în București), până la lucrările fanteziste și aparent naive, care ne-au făcut să vorbim despre o „Nardinie“ la recenta lor expunere la Arbor.art.room. Le unifică însă tema comună aleasă de curator, cea a „relațiilor de familie“ mai mult decât complicate, pe care le redă în opera sa Giuliano Nardin: pe lângă „miresele“ deja menționate, majoritatea lucrărilor reprezintă un „el și o ea“, aflați în cele mai bizare poziții și situații (rar apare și câte-un copil fantomatic, agățat de mâna unuia dintre membrii cuplului „damnat“). Viziunea lui Nardin aici este una lucidă, fără compromis, și de un cinism dizolvant: după „bal“ (nunta) urmează întotdeauna „spitalul“ (rutina relației, greutăți, tentații adulterine, fie ele consumate sau nu, și, de ce nu, cuvânt „odios“, divorțul) – de-aici și intitularea expoziției. Cum suna titlul unui film englezesc de pe vremuri, la oricâte „nunți“ ai merge, până la urmă ajungi și la o „înmormântare“ (în sens figurat, bineînțeles). Percepția lui Giuliano Nardin asupra subiectului amintește de cea din capodopera cinematografică din anii ’50 a lui Ingmar Bergman „O vară cu Monika“, o idilă feerică însă doar până la un punct, în care vara-i urmată în mod inevitabil de toamnă. „Synecdoche, New York“, era titlul altui film (american, de data aceasta) despre relații complicate („it’s complicated“, cum scriu mulți acum pe facebook), iar expoziția actuală ar putea fi subintitulată „Synecdoche, Giuliano“, pentru că (pentru cei care-au văzut filmul) artistul recreează aici „în mic“ universul unei relații. Mai apar, în selecția de lucrări, și niște „sirene“, tot din perioade de creație mai vechi. Ce sunt ele? Ele pot reprezenta, bineînțeles, ispita, tentațiile, lipsa paralizantă de voință (sau naturala „pohtă“ a viciului, principiul freudian „al plăcerii“), „monștri de-o frumusețe insuportabilă“ (ca îngerul duinez al lui Rilke) care-i împing pe membrii cuplului, în mod halucinant și obsesiv, printr-un hipnotism vizual și auditiv (numai un Ulise a avut, în antichitate, inteligența de a rezista acestui „blestem“, de a i se sustrage, de a-l „păcăli“, mai exact), spre relații adulterine sau alte „păcate“ și mai mari. Cu tot cinismul și luciditatea sa, approach-ul lui Giuliano rămâne, totuși, unul de o „naivitate“ asumată, al unui inocent care se mulțumește doar să observe, cu o mirare genuină, aceste triste realități: lumea sa, cum spuneam data trecută, pare „desenată pe carton de un copil“ – de unul chinuit însă, precum, un alt film îmi vine în minte acum, cel din „Tideland“ („Alice in Wonderland“-ul răsturnat al lui Terry Gilliam).
Galeria VR de pe platforma Theopen-art.com are o suprafață de 300 mp virtuali, distribuiți în 5 spații expoziționale, care pot găzdui expoziții de pictură, sculptură, fotografie, multimedia. Expozițiile VR pot fi accesate de pe orice calculator sau tabletă cu browser de internet, iar prin acestea se poate naviga cu ajutorul mouse-ului și al săgeților. Pentru o experiență deplină oferită de realitatea virtuală, se recomandă însă vizitarea expozițiilor de artă și de pe dispozitive speciale VR, ceea ce va fi posibil în curând printr-o aplicație sau la cerere, la adresa info@theopen-art.com.
În lunile august-decembrie 2020, au fost realizate de către galerista (fizică și „virtuală“) Victoria Nagy Vajda şase expoziții VR: „INSIDE“ de Diana Tudose, „OMAGIU LIMBII ROMÂNE – Scriitori basarabeni în opera artistei Valentina Rusu Ciobanu“, „Woman Unchained“ de Irina Greciuhina, „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naştere“ (varianta virtuală a expoziţiei de la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu), împreună cu atelierul VR al Valentinei Rusu Ciobanu („geniul picturii basarabene“), o reconstrucție a atelierului identică cu realitatea, şi, la sfârșit de an, „This Present Past“ a artistului Vadim Creţu. A urmat, la început de an, „Mark Verlan. Marioka Son of Rain“ a regretatului mare artist Mark Verlan (imediat după decesul acestuia), curator Natalia Şmurgun, și, în luna februarie a acestui an, „GIUVAIERGERIE ANTICĂ. Comorile Muzeului Național de Istorie a Moldovei“, expoziție documentară realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei. De curând, a fost lansată expoziția „On the Naturalness of Things“ / „Despre naturalețea lucrurilor“ a artistei Maia Ștefana Oprea, curator Ana Sultana Cipariu. În total, nouă expoziții au putut fi vizionate până acum pe Theopen-art.com, iar actuala expoziție, a lui Giuliano Nardin, este cea de-a zecea.