Prezent la Bucureşti cu ocazia Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român în luna mai în cinci oraşe din România, regizorul elveţian Micha Lewinsky a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări despre cinematografia europeană şi despre parcursul său profesional.
Filmul pe care l-a regizat şi adus în Festival - "Vrei să ne căsătoreşti?" - va fi proiectat vineri seară de la ora 21:00 la Muzeul Ţăranului Român. La final, Micha Lewinsky va răspunde întrebărilor publicului.
● Jurnalul Naţional: Sunteţi fiul unui scriitor şi scenarist elveţian cunoscut...
●Micha Lewinsky: Da, tatăl meu a scris multe scenarii de televiziune, piese de teatru şi romane. A semnat scenariul unui singur film, dar nu cel prezentat acum la festival.
● V-a influenţat acest lucru în alegerea de a deveni regizor de film?
● Cred ca da. Dacă vezi acasă cum lucrează cineva mereu la calculator, cred că asta devine o opţiune şi pentru tine; aşa înveţi că asta poate fi o meserie. Dacă tatăl tău este măcelar, te gândeşti că da, asta e ceva ce aş putea face, e normal pentru tine, altfel nu iei în calcul posibilitatea de a lucra în domeniul cărnii. Dacă îl vezi pe tatăl tău scriind opt ore pe zi scenarii şi povestiri, devine firesc o opţiune. Am făcut şi alte lucruri înainte de a mă apuca de scris scenarii: am lucrat ca jurnalist, am încercat să predau pentru o perioadă foarte scurtă, am lucrat pentru o casă de producţie etc.
● Când aţi decis că vreţi să fiţi regizor de film?
● Am lucrat ca scenarist timp de zece ani. Bineînţeles că a fost foarte prost primul meu scenariu, apoi am scris ceva care a fost vândut, dar nu realizat. Abia al patrulea scenariu a fost transpus pe peliculă, deci am lucrat zece ani pentru alţi regizori şi apoi am simţit nevoia să fac propriile filme. În mod normal, după câţiva ani vrei să încerci ceva nou.
● Ce credeţi despre filmele europene, în general? Ar putea fi promovate mai bine decât sunt astăzi? Cu o politică mai bună?
● Nu prea ştiu multe despre filmele europene. Văd filme germane, eleveţiene, dar, dacă vorbim despre filmele finlandeze, franceze sau româneşti, am văzut câteva, doar cele de succes ajung; în special cele americane şi doar câteva europene. Dacă s-ar investi mai mulţi bani în ele ar fi mai bune, pentru că cei care le realizează ar fi mai experimentaţi. Deci, acesta este singurul lucru care ar ajuta: să se investească mai mulţi bani în filmele europene. Şi, de asemenea, unele filme pot să nu aibă succes, dar, dacă se fac sute de filme, trebuie ca măcar unul din ele să fie bun. În SUA se realizează sute de filme zilnic sau poate săptămânal. În Elveţia sunt 20 de filme pe an, deci poate doar unul la patru ani să aibă succes. Înţelegeţi? Ar trebui să existe mai multe filme, asta e tot.
● Ce stiţi despre Festivalul Filmului European, care se desfăşoară acum la Bucureşti?
● Sunt foarte bucuros că am fost invitat, dar nu ştiu prea multe.
● Credeţi că un astfel de festival ajută la promovarea filmelor europene în ţara în care se organizează evenimentul?
● Sunt convins că măcar publicul are ocazia să vadă aceste filme. Oamenii nu merg la cinema, au impresia că nu le plac filmele europene. Este la fel ca şi cu mâncarea: dacă nu ai gustat niciodată mâncare chinezească ai putea crede că nu îţi place, până guşti, şi apoi devii dependent. Poţi spune: "Oho, este ceva total diferit, dar îmi place". La fel poate fi şi cu filmele, poţi vedea unul finlandez sau suedez, german şi să spui: "Îmi place, e mai bun decât unul american".
● Asta înseamnă că există o şansă ca filmele să fie văzute şi să placă. Referitor la festivalurile de film, credeţi că se poate vorbi despre tendinţe, mode, în funcţie de care sunt premiate filmele?
● La festivaluri sunt unele caracteristici care rămân mereu aceleaşi: de obicei, comediile nu primesc premii. Filmele dramatice, cu aspect politic, filmele dificile câştigă. Am citit un articol despre Festivalul de la Berlin - în fiecare an toată lumea vorbeşte despre ce film va câştiga, se propun tot felul de pelicule, dar până la urmă se dovedeşte că filmul câştigător este cel care adoarme pe toată lumea. Pare o regulă anuală ca premiul să fie acordat unui film foarte greu de urmărit.
● Există deci o anumită tendinţă.
● Nu ştiu, aşa am citit.
● Aţi putea atunci să încercaţi să faceţi un film care să îi adoarmă pe oameni. Cum v-a venit ideea filmului "Vrei să ne căsătoreşti?", prezentat la Festivalul de Film European din acest an? Este inspirat dintr-o întâmplare reală?
● Am scris scenariul împreună cu un bun prieten. M-am gândit că este un loc interesant oficiul stării civile, mai ales pentru personajul în cauză. Profesia ei este foarte ciudată - ofiţer al poveştilor de dragoste, într-un fel. Nu este preot sau ceva de genul acesta. Lucrează într-un birou, dar trebuie să citească poezie. Şi se îndrăgosteşte, adică aşa se îndrăgostesc oamenii, de obicei la locul de muncă, acolo unde cunoşti oameni. Locul ei de muncă însă este unul special şi ce face cineva ca ea atunci când se îndrăgosteşte? Asta a fost ideea.
● Cum a fost lucrul cu actorii? Cum i-aţi ales?
● Am făcut un casting. Am vrut să găsim actori mai mult de teatru, care să nu fi apărut în filme, să nu fie foarte cunoscuţi.
● Cum a fost receptat filmul în Elveţia? A rulat şi în alte ţări?
● În Elveţia a fost primit foarte bine. A mai fost proiectat în Germania, dar nu a fost un "blockbuster".
● Ce i-aţi spune cuiva pentru a-l atrage să vadă filmul?
● Păi, dacă vreţi să vedeţi Elveţia, este un film amuzant, este real, are dragoste şi muzică. Nu ştiu, nu sunt aşa bun la promovare.
● Ce proiecte aveţi? La ce să se aştepte publicul?
Voi lucra la adaptarea unui roman al unui prieten de-al meu, o carte în limba germană. Este vorba despre o femeie care lucrează ca designer de modă bărbătească într-un magazin de haine bărbăteşti. E amuzant.
● Va fi o comedie?
● Da, va fi o comedie, dar nu una romantică, precum acest film.
Interviu realizat cu sprijinul ICR