SĂ NE CUNOAŞTEM SCRIITORII / Robert Şerban

Un ironic discret: Robert Şerban.
Aşa l-au caracterizat Şerban Foarţă şi Alex Ştefănescu pe timişoreanul Robert Şerban, care a debutat ca poet în 1994, cu volumul “Fireşte că exagerez”. Fusese remarcat până atunci ca ziarist, mai ales pentru emisiunea “A cincea roată”, de pe canalul Analog TV, de o foarte bună ţinută intelectuală, realizată într-un spirit cumva boem, liber şi inventiv.

Credit: Eugen Radut

Sub acelaşi titlu a fost tipărită şi o carte de interviuri, în 2004, după o alta, Piper pe limbă (1999). Versurile din Fireşte că exagerez, distinse cu Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie “Nichita Stănescu”, anunţau un poet din spiţa fanteziştilor vag ironici, vag sentimentali, cum a mai dat Timişoara prin, bunăoară, Marcel Tolcea, şi cu libertăţi de manipulare ludică a limbajului din vecinătatea unui Şerban Foarţă. Aparent, se caută contactele prime cu “firescul” lumii, însă   “obiectul” e înconjurat de un fel de aură ce-l scoate de fapt din zona comunului (este “exagerarea” sugerată de titlu), fără  întâmpinări exaltate şi emfatice: “îngerul meu / atât de sfios / nu zboară / ci merge pe jos”, “lucrurile sunt aşa cum par / la prima vedere”. Dar şi: “un cal mirat / în faţa pământului / pe care l-a călcat sau l-a păscut”... S-ar sugera astfel un fel de programare a prizei directe asupra realului, vizând autenticitatea discursului, nu fără a păstra, totuşi, o distanţă creată de (auto)ironia, fie şi tandră: reticent faţă de gesturile mari şi clasificările rigide (“ierarhiile încep / o dată cu plictiseala”), tânărul poet îşi relativizează condiţia, conştient de procentul de gratuitate al scrisului: “aşa cum par la prima vedere / obosit nostalgic fără folos”, “proiecte şi emoţii / concentrate în funcţie de temperatură”. “Demonul” lui, fostul Daimon antic, e şi ironic, şi naiv: “subiectivitatea pe care o fredonezi / e / o metaforă găurită în punctele esenţiale”. Cea mai recentă carte, Cinema la mine-acasă (2006), merge cam pe aceeaşi linie, sistematizând ostentativ “temele”, în mici cicluri precum: Poezia, Lupta, Dragostea, Viaţa, Prietenia, tratate însă în  registru similar, uşor minimalizant şi elegiac: “cred în steaua mea / pe care tocmai o văd / cum cade fără zgomot”... Poezia emană din notaţii de momente şi stări fugitive, subtil surprinse, – sunt poeme intitulate Un gest, Instantaneu, Alt gest, O mică întâmplare, Detaliu dintr-un parc, Un gest teatral. Mici teribilisme de vocabular “trivial” apar, rar, pentru a contracara nota de sentimentalism a  confesiunii, precum în poemul care dă titlul volumului. Sunt, în fond, reacţiile unui timid ce simte nevoia să mai braveze din când în când. O face, în genere, cu graţie tinerească şi cu o anume dispoziţie histrionică, jucăuşă, sub care se pot ghici melancolii şi precarităţi abia disimulate. (Ion Pop)

   CV
Robert Şerban s-a născut în anul 1970, la Turnu Severin. Absolvent al Facultăţii de Construcţii de la Politehnica din Timişoara (1995). Fost redactor la revista Forum studenţesc, la cotidianul Renaşterea bănăţeană, redactor şef la săptămânalul Focus Vest. Director editorial la Editura Brumar. A mai publicat volumul de versuri Odyssex (1996) şi e prezent cu poeme în  Timişoara în trei prieteni (2003). Publicistică şi în Ochiul cu streaşină (2006). Memorialistică – în Cartea roz a comunismului (în colaborare). Antologii de poezie, din ţară şi străinătate, reţin versuri din creaţia sa.

“Nici anul acesta n-a fost război / dar femeile au strâns mai mult orez şi ulei / mai multă fasole / făină şi floare de ceai / am cumpărat cămăşi închise la culoare / şosete mai groase / ace cu gămălie / coli cu plicuri şi cerneală am cumpărat / n-a fost război / însă copiii au căutat cuie / să le aşeze în vârful săgeţilor de salcie / iar pietrele tăioase le-au spart buzunarele / cei mai destonici dintre noi au dormit afară / noapte de noapte / şi n-au închis ochii / decât atunci când hulele / au început să cânte // n-a fost război / dar cerul e un insectar / în care strălucesc gămăliile acelor (N-a fost război, în vol. Cinema la mine-acasă).

Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România