x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Scena crimei: Ar fi putut fi paradisul

Scena crimei: Ar fi putut fi paradisul

de George Arion    |    12 Oct 2012   •   23:32
Scena crimei: Ar fi putut fi paradisul
Două surori. Din Suedia. Camilla Grebe este antreprenor şi a lucrat ca director executiv în presă. Assa Traff este psiholog specializat în terapie cognitiv-comportamentală.
_________________________________
                           
Cele două surori au scris împreună thrillerul "Ar fi putut fi paradisul”, cu un incontestabil succes internaţional. Nu ştim care e contribuţia fiecăreia la reuşita romanului. Putem face doar supoziţii: Camilla Grebe s-a preocupat mai mult de latura realistă a naraţiunii, în timp ce Assa Traff a realizat pătrunzătoarele analize psihologice.

Ca personaj principal şi-au ales o psihoterapeută de 34 de ani, Siri Bergman. La sugestia Assei? Din nou e doar o presupunere. Profesia îi cere eroinei să-i aducă pe linia de plutire pe cei care apelează la serviciile sale. Dar ea însăşi ar trebui să frecventeze un cabinet de psihiatrie – îi este o frică inexplicabilă de întuneric şi, din această pricină, doarme noaptea cu luminile aprinse. În plus, este împovărată ca un duhovnic de confesiunile pe care trebuie să le audă zilnic, datorită profesiei.

O trecere în revistă a pacienţilor săi este revelatoare pentru oricine vrea să afle de ce boli mai suferă oamenii în ziua de azi. De pildă, Sarei Matteus, în vârstă de 18 ani, îi place să se automutileze. Orice tăietură îi provoacă plăcere. Charlotte Mimer are tulburări de comportament alimentar, fiind obsedată să nu se îngraşe şi să nu îmbătrânească prea devreme. În sfârşit, Peter Carlsson e bântuit de tulburări obsesionale şi nu poate face dragoste cu partenerele lui, fiindu-i teamă să nu le strângă de gât exact în cele mai tandre momente.

Siri Bergman locuieşte într-o casă de lângă Stockholm, la malul mării, într-un peisaj sălbatec, minunat. Acolo deplânge de una singură moartea accidentală a soţului ei. Dar lângă pontonul unde obişnuieşte să înoate o descoperă înecată pe Sara. Accident? Sinucidere? Asasinat? Poliţiştii Sonja Askenfeldt şi Markus Stenberg încep urgent o anchetă. Primele lor concluzii sunt năucitoare: fata a fost ucisă. De ce? Succesiunea rapidă a întâmplărilor devine tot mai misterioasă. Siri descoperă că în locuinţ a ei a intrat cineva, se simte în permanenţă urmărită, pisica îi este omorâtă şi o găseşte împăiată pe treptele de la intrare, un bărbat este ucis tot în preajma casei sale. Pe bună dreptate, eroina se simte terorizată. Cineva îi vrea răul şi ţese în jurul ei o plasă în care s-o prindă fără scăpare. După opinia unui profiler, necunoscutul din umbră o vrea umilită, dispreţuită, aruncată în afara societăţii. Trage sforile pentru ca evenimentele să se ducă în direcţia dorită de el. Manipulează. Se comportă ca un jucător de şah care îşi plănuieşte atacurile cu mult timp înainte de a muta o piesă. E ingenios, precaut.

Siri se întreabă cine din anturajul său vrea s-o distrugă. Vreun prieten sau vreo prietenă? Vreun coleg de la cabinet? Vreun pacient nemulţumit de rezultatele tratamentului aplicat? Are motive să-i bănuiască pe unii dintre ei. Îşi revede notiţele, se uită ore în şir la casetele pe care sunt înregistrate consultaţiile pe care le dă. Dificil de ales, mai mulţi pot candida la statutul de vinovat. Evident, făptaşul nu se află printre cei suspectaţi iniţial, şi va fi până la urmă descoperit, după o investigaţie complicată, identitatea lui provocând o uriaşă surpriză.

Cele două surori ştiu să povestească atractiv şi, totodată, să consemneze cu talent şi secvenţe din viaţa suedezilor – relaţiile tensionate din unele familii, între soţi, sau între părinţi şi copii, consumul în exces de alcool şi de droguri, uşurinţa cu care unii îşi schimbă partenerii de sex. Încă de la primul lor roman dovedesc însuşirea unei experienţe de scris remarcabile. Drumul pe care îl vor parcurge în literatura cu suspans merită să fie urmărit.
_______________

"Dintr-o mişcare i-am despicat burdihanul, de la buric până la stern. Ceva împuţit, organic s-a revărsat în afară, şi bărbatul a căzut lăsând să-i scape un ultim suspin, cu spatele sprijinit încă de pinul cel mare.”  

×