Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cum afirma Thomas Narcejac în eseul său “Une machine a lire”, dictaturile n-au agreat și nu agreează romanul polițist. Motivul? În societățile conduse cu o mână de fier se nega și se neagă existența fărădelegii, a criminalilor, aceste lumi fiind considerate a fi “cele mai bune posibile”. De aceea, nici în perioada nazistă, nici în cea stalinistă nu s-a permis înflorirea acestui gen literar atât de gustat de public.
Însă, la un moment dat, în comunism, literatura cu suspans a devenit un instrument de propagandă. Ea lăuda victoriile autorităților în lupta pentru apărarea “cuceririlor revoluționare”, reprezentanții miliției fiind înfățișați ca niște eroi fără cusur, capabili să păstreze ordinea cu un profesionalism ieșit din comun.
Pare curios, dar și într-o societate democratică precum SUA, romanele cu spioni, polițiști, criminali devin, uneori, o modalitate de a transmite mesaje subliminale în favoarea unei tabere sau a alteia.
Un astfel de thriller este “Rubicon” de Lawrence Alexander. Acesta descrie pasionant o conspirație la Casa Albă.
Desigur, astfel de comploturi au existat și vor mai exista dincolo de Ocean. Unele au fost dejucate – vezi “afacerea Watergate”. Altele au rămas în continuare neexplicate plauzibil publicului – asasinarea lui Kennedy.
Dar să vedem ce tip de narațiune cu enigmă ne propune Lawrence Alexander.
Pe teritoriul american, în preajma alegerilor prezidențiale, au loc mai multe atentate. Victime cad politicieni aflați în cursa electorală – și de la democrați, și de la republicani, precum și persoane importante din anturajul lor. Asasinatele au un scop clar – destabilizarea țării, adoptarea de către Guvern a unor măsuri drastice, ca și cum populația înfricoșată s-ar afla sub asediu, și amânarea <
La prima vedere, actele teroriste se datorează unor grupări gen Al Quaeda. Eroare. Bătăiosul senator Bobby Hart demonstrează că faptele mârșave sunt orchestrate din interior, de la cel mai înalt nivel, deoarece președintele în exercițiu râvnește să-și păstreze fotoliul din Biroul oval peste limitele impuse de Constituție, și să transforme un stat democratic într-o dictatură, sporindu-și în mod deșănțat prerogativele. Prin urmare, amenințarea teroristă este folosită într-un mod ingenios pentru a cuceri Puterea pe viață.
Desigur, primejdia unor evenimente cum a fost acela din 11 septembrie 2001 există în continuare. În teritoriile arabe și prin alte părți ale Globului sunt pregătiți indivizi gata să se sacrifice detonând bombe în spații aglomerate. De aceea, e cel puțin curioasă pledoaria autorului pentru slăbirea vigilenței concetățenilor săi, de teama că libertățile individuale vor fi periclitate. El se transformă într-un purtător de cuvânt al celor care consideră că obținerea de informații prin orice mijloace nu este demnă de un stat care a devenit, pentru mulți, un bastion al democrației.
Dacă faci, însă, abstracție de acest aspect, thrillerul lui Lawrence Alexander este bine scris, tensionat și credibil.
“Un glonț îi vâjâi pe lângă ureche, iar altul îi trecu pe lângă picior; încercă să-și găsească un adăpost. Împrejur erau numai țipete și panică.”
Citește pe Antena3.ro
