x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Never Ending Tour vine la Zone Arena

Never Ending Tour vine la Zone Arena

de Alex Revenco    |    31 Mai 2010   •   00:00
Never Ending Tour vine la Zone Arena

Unul dintre cele mai grandioase turnee muzicale din istorie îl aduce pe cel mai bun artist al tuturor timpurilor, pentru prima dată, la Bucureşti. Concertul face parte din cadrul noului concept de festival, Emagic Classics, şi va avea loc la 2 iunie, în Zone Arena.



De-a lungul anilor, despre legendarul muzician s-au scris sute de cărţi, "Visions, Portraits And Back Pages" fiind considerată una dintre cele mai reuşite. Apărut în 2005, la Londra, volumul conţine cele mai bune articole despre Dylan apărute în revista muzicală Mojo şi în "sora ei mai mare", Q. Autorul este Mark Blake, Redactorul Şef al revistei Mojo, iar cartea are un "cuvânt înainte" semnat Bono.

Acolo, muzicianul irlandez povesteşte: "Eu cred că Dylan aparţine altor vremuri, medievale. Încă de la început el a cântat ca un virtuoz, avea un timbru matur pentru un tip tânăr... Recent, când l-am văzut cântând şi în faţa Papei dar şi la inaugurarea unui casino din Las Vegas, am înţeles că el are, de fapt, o concepţie medievală asupra noţiunii de trubadur: cânt pentru cine mă plăteşte".

Iar la sfârşitul "Cuvântului înainte", Bono mărturiseşte: "Bob Dylan? I-aş căra bagajele, şi la fel ar face orice coleg de la U2. Pe lângă el, toţi ne simţim mici copii." Pe lângă poveşti legate de muzicienii alături de care a lucrat de-a lungul timpului, amintiri din anii '60, '70 etc., în "Visions, Portraits And Back Pages" apar o serie de evocări aparţinând altor artişti celebri.

Iată de exemplu cum îşi aminteşte Leonard Cohen întâlnirea sa cu Dylan: "Ultima dată l-am văzut pe Bob după un concert susţinut de el la Paris. Ne-am întâlnit la o cafenea şi am avut o discuţie ca de la compozitor la compozitor. El mi-a spus: «Îmi place foarte mult cântecul tău «Hallelujah». Cât timp ţi-a luat ca să-l scrii?» I-am răspuns «aproape doi ani» iar el a replicat cu uimire: «doi ani?» Apoi l-am întrebat cât timp i-a luat să compună «I and I» şi când mi-a spus «15 minute», era să cad de pe scaun, iar el râdea".

×
Subiecte în articol: muzica