Saptamana viitoare are loc o noua infatisare in procesul dintre Nicu Covaci, pe de-o parte, si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, Asociatia Drepturilor de Autor (UCMR-ADA) si Electrecord, pe de alta, cel dintai solicitand plata drepturilor de autor, din 1977 pana astazi, pentru albumul 'Cantafabule'. In prima faza, Tribunalul Bucuresti a decis sa respinga cererea lui Covaci, dar sentinta nu este definitiva. 'Eu am utopica pretentie ca se poate face dreptate daca se vrea si sunt curios daca cineva vrea sa se faca dreptate in tara asta', a spus Nicu Covaci.
Iata, pe scurt, derularea evenimentelor, in varianta sa:
'Considerand, probabil, ca niciodata Cortina de fier nu ar putea cadea si nici Covaci nu s-ar putea intoarce, Electrecordul a continuat sa produca atat oficial, cat si neoficial viniluri «Cantafabule». Avocatul Electrecordului a declarat ca matrita a fost distrusa imediat dupa fuga noastra in Occident, din ordinul Securitatii, care ne-a etichetat «tradatori de tara». Dovada ca a mintit este ca, imediat dupa caderea Zidului, Electrecordul a reeditat «Cantafabule», cu alte coperte si doua discuri separate, unul cu coperta galbena, celalalt albastru. Initial era o coperta dubla, de culoare gri, se deschidea si aveai un disc in stanga, altul in dreapta. Iar un expert contabil a descoperit ca acest album a fost multiplicat in 7.000 si ceva de exemplare, prezentand un «document» in care era trecut numarul de exemplare scos in fiecare luna, cate 17, 19 sau 27. Ori asa ceva e imposibil, deoarece «masina» de multiplicat nu porneste decat pentru o comanda de 500-1.000-3.000 de exemplare. Si acesta este considerat cel mai bun disc al nostru, si in afara de «Mugur de fluier» – care s-a vandut intr-o suta de mii si ceva de exemplare, celelalte albume Phoenix s-au vandut in 3-400.000 de unitati fiecare. Si astea sunt cifre de dinainte de 1977, de la prieteni din Electrecord, si eu stiam foarte bine asta pentru ca primeam drepturi de autor in functie de vanzari. Am reusit sa gasesc o factura (prezentata in facsimil) prin care Electrecordul a facut o comanda pentru 61.750 de coperte de disc, pai pe vremea aia cine indraznea sa faca niste comenzi aiurea pe banii statului, cum sa comanzi zeci de mii de coperte daca tu crezi ca vinzi doar cateva mii?
Faceai puscarie, te impuscau aia! E absurd, iar pretentia Electrecordului ca a scos doar 7.000 de exemplare mi se pare jignitoare. Paul Enigarescu, care a fost dupa ’90 la Electrecord, mi-a spus ca numai el a multiplicat «Cantafabule» in 70-80.000 de exemplare... Cand am fost la UCMR si le-am aratat seria unei licente de editare, ei mi-au spus: «Pe licenta asta nu se mai editeaza de ani de zile». «Pai e de pe un disc care e acum in magazin» – le-am spus! Inseamna ca nici UCMR nu stie ce face Electrecordul. Mai mult, «Cantafabule» si «Cei ce ne-au dat nume» se vand de ani de zile in lumea intreaga prin Hurricane Records, discurile fiind editate in SUA, de Second Harvest. Daca Electrecordul le-a dat voie asta inseamna ca nu si-au respectat contractul facut cu mine, daca sunt pirati UCMR trebuia sa-mi apere drepturile si sa se ia de ei. De aceea ii rog pe toti cei care au acasa discuri vinil «Cantafabule» sa trimita – pana la inceputul saptamanii viitoare – seria discului, cu nume, prenume si CNP la adresa phoenixcontraataca@yahoo.com, sau la www.facebook.com/phoenixcontraataca. Cu ajutorul vostru voi reusi!'