Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Opera Moise și Aron, un nou spectacol în premieră din categoria rarităților pe care le favorizează Festivalul Internațional “George Enescu”, va avea loc pe 20 septembrie, pe scena Sălii Palatului, începând cu ora 19:30.
Lucrarea lui Arnold Schönberg, o capodoperă a muzicii contemporane, un manifest muzical și social deopotrivă, va fi interpretată într-un spectacol provocator de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, dirijată de maestrul Lothar Zagrosek și de Corul Filarmonicii “George Enescu”, dirijat de maestrul Iosif Ion Prunner, alături de Vocal Consort Berlin. Lucrarea va fi însoțită de proiecții multimedia imaginate și regizate de Nona Ciobanu și de arhitectul și artistul vizual Peter Košir.
Moise și Aron este o compoziție bazată pe dodecafonie și muzică serială/serialism, concepte promovate de Schönberg, de altfel considerat adesea chiar părintele acestui nou limbaj muzical, deși istoric ideea are un alt înaintaș în persoana lui Arnold Hauser.
Regula de bază a dodecafoniei este utilizarea în măsură egală a tuturor celor 12 sunete ale gamei cromatice (notele unei game din semiton în semiton), iar serialismul presupune o secvență precisă a compoziției, prin care nici o notă nu se repetă, decât după ce toate celelalte note ale seriei stabilite au fost folosite. Muzica devine, astfel, o îmbinare de structuri, ca într-o matematică a sunetelor.
“Pentru a obține o armonizare între cuvântul scris și muzică, Schönberg renunță la o literă -a- din grafia numelui lui Aaron. Cifra 12 este cea care leagă cele 12 tonuri și cele 12 litere care alcătuiesc titlul operei”, explică regizorul Nona Ciobanu.
Libretul transformă povestea bibilică într-o confruntare între gândurile și vorbele lui Dumnezeu. Moses este purtătorul Gândurilor, iar Aaron al vorbelor Lui. Îndepărtarea lui Aaron de esența Gândurilor, pe care Moses ar fi vrut să le transmită celor pe care trebuie să îi salveze din Egipt duce la conflictul între cei doi.
“În scenariul vizual construit împreună cu arhitectul și artistul vizual Peter Košir, plecăm de la conflictul între gând și cuvânt, idee și reprezentarea ei, dintre transcendență și lumesc. Imaginea și interpretarea ei pot deveni un instrument de manipulare în politică și religie”, spune regizorul Nona Ciobanu.
Schönberg inovează masiv, folosește așa numitul Sprechgesang - care nu este nici cântare, nici vorbire, un fel de recitativ pentru a contura căutarea lui Moise pentru cuvântul potrivit. Astfel, Moise se exprimă numai prin această formă, în contrapunct dramatic cu vocea și cântecul lui Aaron, care, prin comparație, este mai seducător pentru poporul ales. Cuvântul lui Dumnezeu este figurat printr-un cor de șase persoane, iar corul alternează și el între sprachgesang și cântec, în funcție de “convingerile” asumate de personaje.
Rolurile principale vor fi interpretate de bas-baritonul britanic ROBERT HAYWARD, un experimentat artist liric, prezent frecvent pe cele mai mari scene ale lumii, în rolul lui Moise și, în rolul lui Aron, de tenorul englez JOHN DASZAK, la rândul lui un obișnuit al marilor spectacole de la Royal Opera House, Opera de Stat a Bavariei, De Nederlandse Opera și cu un debut remarcabil sub conducerea lui Daniel Barenboim, la Opera din Berlin.
Ultima operă compusă de Arnold Schönberg are trei acte, cel de-al treilea rămânând în stadiul de schiță, deși autorul a lucrat timp de 10 ani la finalizarea lucrării. Opera nu a fost cântată niciodată în timpul vieții compozitorului. Într-un fel, ultima frază din textul libretului neterminat - “O cuvânt, tu cuvânt care îmi lipsești!” - descrie metaforic situația compoziției, căreia îi lipsește “cuvântul” de încheiere. Între 1930 și 1932, autorul a finalizat primele două acte. Până în 1935, a finalizat libretul celui de-al treilea act, dar compoziția nu a fost gata până în anul 1951, anul morții sale.
În anul 2009, cu permisiunea moștenitorilor, compozitorul maghiar Zoltan Kocsis a realizat o variantă finală a actului al treilea, totuși, din 2014, lucrarea a continuat să fie prezentată neterminată, în stadiul în care a lăsat-o Schönberg.
Moise și Aron mai are cel puțin încă două linii de poveste: prima este libretul, lucrat de Schönberg însuși, în timp ce compunea și a doua - contextul și semnificația perioadei în care a fost creată, din punct de vedere politic și personal.
ORCHESTRA ȘI CORUL FILARMONICII „GEORGE ENESCU” și VOCALCONSORT BERLIN
LOTHAR ZAGROSEK dirijor
IOSIF ION PRUNNER dirijorul corului
NONA CIOBANU, PETER KOŠIR regizori multimedia
DISTRIBUȚIA: ROBERT HAYWARD Moise (recitator), JOHN DASZAK Aron (tenor), JULIA SPORSÉN O tânără fată (soprană), MICHAEL PFLUMM Un tânăr (tenor), CATHERINE WYN-ROGERS O femeie bolnavă (alto), CHRISTIAN RIEGER Un bărbat (bariton), GABRIEL ROLLINSON Un efraimit (bas), MICHAEL PFLUMM Un tânăr (tenor), RALF LUKAS Un preot (bas), JULIA SPORSÉN Prima fecioară (soprană), POLINA PASZTIRCSÁK A doua fecioară (soprană), ANNA NEDOREZOVA A treia fecioară (alto), CATHERINE WYN-ROGERS A patra fecioară (alto).
Festivalul are o contribuție majoră în includerea creațiilor lui George Enescu în repertoriul internațional
Cea de-a 18-a zi a Festivalului aduce pe scenă alte două compoziții semnate de George Enescu, din totalul celor 35 incluse în programul acestei ediții. Creația enesciană are astfel șansa să fie ascultată și apreciată de public și, totodată, să fie descoperită de reputați muzicieni internaționali care, cuceriți de frumusețea muzicii și de personalitatea artistică de geniu a lui Enescu, includ piesele compozitorului român în repertoriile lor.
În această notă, de la ora 10, la Palatul Cantacuzino, are loc cea de-a XIX-a ediție a Simpozionului Internațional de Muzicologie “George Enescu”.
Organizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și de Muzeul Național “George Enescu”, simpozionul este o reuniune științifică asociată de câteva decenii Festivalului Internațional “George Enescu”, la care participă muzicologi, compozitori, cercetători și interpreți din țară și de peste hotare, studiile fiind publlicate în limbi de circulație internațională într-un volum de Proceedings editat la cele mai stricte standarde internaționale. Coordonatorul științific al Simpozionului este prof.univ.dr. Mihai Cosma.
Programul de concerte al zilei de marți, 17 septembrie, debutează cu un recital al pianistului german Gerhard Oppitz, pe scena Ateneului Român, de la ora 17.00.
În program: Sonata nr. 17 în re minor - de Ludwig van Beethoven, Suita a II-a - de G. Enescu și Sonata nr. 21 în si bemol major - de Franz Schubert.
Gerhard Oppitz este un pianist foarte apreciat, atât în Germania natală, cât și la nivel internațional, el fiind și un pedagog cu mulți ani de experiență. Aceasta se vede în atenția la detalii și modul nuanțat în care abordează lucrările pe care le interpretează. Mărturisește că muzica lui Beethoven și cea a lui Schubert sunt pentru el ca o ”limbă maternă”, reprezentând baza muzicală pe care s-a dezvoltat ca artist și de care se simte foarte atașat. De altfel, repertoriul său include cele 32 de sonate scrise de Beethoven, precum și integrala compozițiilor pentru pian ale lui Franz Schubert.
A abordat compozițiile lui George Enescu special pentru programul din Festival. El mărturisește într-un recent interviu: ”[…] sunt foarte bucuros că am acum această oportunitate de a cânta Suita a II-a, de Enescu. Este o piesă foarte frumoasă, scrisă în jurul anului 1900. Reflectă clar influența muzicii franceze, pe care Enescu a asimilat-o în perioada petrecută în Franța. Unii oameni au comparat această piesă cu lucrări de Fauré, Debussy sau Ravel. Dar, în același timp, Enescu a dezvoltat un stil foarte individual și personal de a scrie muzică. Din punctul meu de vedere, este un compozitor original și genial.”
Programul zilei continuă cu concertul Orchestrei și Corului Maggio Musicale Fiorentino, sub bagheta dirijorului Fabio Luisi, la Sala Palatului, de la ora 20:00. Solistul invitat al serii este violonistul rus Sergei Krylov.
În program: Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră op. 6 - de Niccolo Paganini și Simfonia a III-a în do major op. 21 - de George Enescu.
Violonistul Sergei Krylov, originar din Rusia, s-a făcut remarcat prin lirismul intens al interpretărilor sale. Calitățile sale tehnice și expresivitatea sa l-au propulsat în topul celor mai apreciați violoniști ai momentului de la nivel internațional.
În ultimele sezoane, Serghei Krylov a devenit un oaspete obișnuit al multor instituții muzicale importante și este invitat regulat să cânte cu orchestre de top din lume, precum Dresda Staatskapelle, Filarmonica din St. Petersburg, Filarmonica din Londra și Royal Philharmonic, Orchestra Națională Rusă, Orchestra Mariinsky, Filarmonica della Scala și Accademia di Santa Cecilia, Orchester Philharmonique de Radio France, DSO Berlin, Konzerthaus Orchester Berlin, Budapesta Orchestra Festivalului, NHK Symphony Tokyo și Atlanta Symphony Orchestra. Printre personalitățile muzicale proeminente cu care a lucrat de numără Mstislav Rostropovici, Dmitri Kitayenko, Mikhail Pletnev, Valery Gergiev, Andrey Boreyko, Vasily Petrenko, Vladimir Jurowski, Fabio Luisi, Roberto Abbado, Yuri Temirkanov, Vladimir Ashkenazy, Dmitry Liss, Yuri Bashmet și Michał Nesterowicz.
Programul serii va aduce publicului două momente de mare virtuozitate. Compoziția lui Paganini va provoca intens și va pune în evidență calitățile tehnice ale solistului, precum și capacitatea lui de a reda toată bogăția de nuanțe a liniei melodice. Simfonia a III- a, de George Enescu, scrisă în anii 1916-18, este o compoziție orchestral-vocală amplă, în care dialogul dintre orchestră și cor denotă încărcătura emoțională a epocii, datorată Primului Război Mondial.
Cea mai veche orchestră simfonică din Rusia, la TVR 3
Miercuri, 18 septembrie, de la ora 20.00, în direct de la Sala Palatului, urmăriţi la TVR 3 în simulcast cu TRINITAS TV concertul susţinut de Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg, dirijor Vassily Sinaisky. Solist pianistul Nelson Freire
În program:
- Ludwig van Beethoven - Concertul nr. 4 op. 58 în Sol major pentru pian şi orchestră,
- Gustav Mahler - Simfonia I în Re major "Titanul".
Prima interpretare publică a Concertul nr. 4 op. 58 în Sol major pentru pian şi orchestră a avut loc pe 22 decembrie 1808 Teatrul din Viena, cu Beethoven în rol de solist, aceasta fiind ultima sa apariţie publică de solist cu orchestră. O recenzie din 1808 a publicaţiei Allgemeine musikalische Zeitung atesta că "[acest concert] este cel mai admirabil, singular, artistic şi complex concert compus vreodată de Beethoven." Astăzi concertul este considerat una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul concertelor pentru pian.
Simfonia nr. 1 în Re major a lui Gustav Mahler a fost compusă între sfârşitul anului 1887 şi martie 1888 deşi încorporează muzică pe care Mahler a compus-o în lucrările sale anterioare. A fost compusă în perioada în care Mahler era al doilea dirijor al Operei din Leipzig, Germania.
Înfiinţată în 1882, Orchestra din Sankt Petersburg este cea mai veche orchestră simfonică din Rusia. În cei 137 ani de existenţă, a avut doar 10 dirijori. Iniţial, ansamblul se numea „Corul muzical imperial”, iar concertele erau private, doar pentru ţarul Alexandru al II-lea şi curtea sa. Începând cu 1900, acestea erau adresate şi publicului larg, iar în 1912, orchestra a fost dirijată de Richard Strauss.
Pentru spectacolul de la Sala Palatului, la pupitrul Orchestrei Filarmonice din St.Petresburg va urca maestrul Vassily Sinaisky, preluând bagheta de la YURI TEMIRKANOV care, din motive de sănătate, nu a putut călători la București.
Unul dintre cei mai importanți dirijori ruşi, Vassily Sinaisky este cunoscut pentru interpretările sale din repertoriul rus, german şi englez. Din 2010 până în 2013, Sinaisky a fost dirijor şef şi director muzical al Teatrului Bolşoi din Moscova şi a fost director muzical şi dirijor principal al Filarmonicii din Moscova. Deţine funcţia de dirijor emerit al Orchestrei Filarmonice BBC şi a efectuat turnee în Europa şi China, cu numeroase apariţii la BBC Proms. Sinaisky este, de asemenea, dirijor emerit al Orchestrei Simfonice Naţionale din Letonia, dirijor de onoare al Orchestrei Simfonice Malmö, dirijor al Filarmonicii olandeze şi director muzical al Orchestrei de Stat din Rusia. Este căutat de orchestrele din întreaga lume pentru marea sa experiență şi conduce în mod regulat orchestrele simfonice din Birmingham, Houston, São Paulo Symphony şi orchestrele filarmonice din St Petersburg, Helsinki, Seoul şi altele.
Nelson Freire a fost un copil minune care, la vârsta de 3 ani, a început să cânte la pian redând din memorie pasaje pe care sora sa mai mare tocmai le interpretase la acest instrument. Acum, la vârsta de 74 de ani, Nelson Freire este unul dintre marii pianişti ai lumii. În acest an, în luna mai, Nelson Freire a primit pentru întreaga sa carieră artistică premiul de recunoaştere internaţională Lifetime Achievement Award la Gala Premiilor International Classical Music Awards organizată în Elveţia.
