Care este originea expresiei „A nimerit orbu’ Brăila?

Deschidem regalul cultural coordonat de antropologul Gheorghiță Ciocioi cu o expresie folosită în trecutul nu tocmai îndepărtat: „A nimerit orbu’ Brăila”. Ce tâlc avea? „În fapt - a atras atenția etnologul -, expresia corectă este: «A nimerit orbul în Brăila»”. Așa… „Aceasta are «în spate», în ciuda a numeroase interpretări de astăzi, o veche legendă, destul de răspândită la sud de Dunăre. De fapt, expresia a fost consemnată pentru prima oară la noi de către Anton Pann, originar, după cum se știe, din Sliven, oraș din Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria”.

Folclor balcanic

Mai departe: „În «Povestea vorbei» (1847) Anton Pann scrie hâtru, părând că a uitat legenda din locurile natale (ori poate că chiar o uitase, răstălmăcind-o, cert e că avea știință de zicala în cauză): «Cine întreabă nu greşește. Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila». Cum sună, totuși, legenda - pe scurt - legată de expresia «A nimerit orbul în Brăila», culeasă de nenumărați folcloriști din Balcani, prezentă în nu puține culegeri de folclor bulgar, căreia i s-a denaturat sensul la noi, prin cuvinte ce par a exprima înțelesul de astăzi (da, e vorba chiar de un orb, «nimerit» în Brăila...)!”.

6 catâri încărcați cu aur, 6 catâri încărcați cu argint

Așadar? „Lângă târgul Teteven, se află satul Glojene. În timpul turcilor, un tânăr din Glojene, după obiceiul vremii, a plecat la Brăila să-și încerce norocul. Acolo «a nimerit» ca gazdă un orb, pe care l-a cinstit și l-a ajutat din destul, pentru ospeție. În cele din urmă, orbul i-a spus taina sa... Pe când era comite în Balcani, a ascuns într-o peșteră șase încărcături de catâr cu arginți și șase cu monede de aur. A închis peștera cu o lespede, însemnând-o cu o mână cioplită în piatră. În apropiere, pentru recunoașterea locului, a mai cioplit în stâncă o găină cu pui... Auzind acestea, tânărul din Glojene a pornit iute din Brăila către locurile de baștină și s-a afundat în munți, aflând îndată peștera cu mâna cioplită”.

Șarpele mușcător și... pilda

Și? „A deschis-o și a intrat. Înăuntru a văzut locașuri pline cu aur și argint. Când s-a apropiat de bani, un șarpe uriaș, cuibărit acolo, a sărit asupră-i și l-a mușcat. A ieșit afară cât a putut de repede. A închis intrarea, dar a așezat lespedea cu mâna cioplită pe dinăuntru. Ajuns acasă, a murit în curând. Nu a mai apucat decât să spună: «Câtă avere am văzut... Putem să cumpăr cu ea nouă sate...». Orbul «nimerit în Brăila» s-a dovedit a fi, așadar, spre pierzarea lui, chiar dacă taina descoperită părea să-i aducă bogăția și fericirea. Înțelesul expresiei ar fi, prin urmare: să nu te încânte ceva nemuncit, oricât ar părea de promițător, aceasta îți poate aduce nefericirea, ori chiar moartea”. De băgat la cap! 

Târgoviște în Valahia, Tărgoviște în Bulgaria

Sensul numelui „Târgoviște” este aproape inclus în corpul cuvântului. Și totuși nu este lipsit de nuanțe: „Numele fostei capitale a Valahiei se tălmăcește prin «târg», «loc de târg» («tărgoviște», slav.). Oraș-târg, cu o piață mare. Astfel că după Dălgo-pole (Câmpulung) și Curtea de Argeș capitala va fi mutată într-un oraș al comerțului înfloritor - punct de întâlnire al «producătorilor» și negustorilor de la munte/deal cu cei de la câmpie - Târgul/ Târgoviște”, a explicat antropologul Gheorghiță Ciocioi.

Târg musulman

Dar ce urmează știați? „Și la sud de Dunăre există un oraș ce poartă numele de Tărgoviște. Majoritar musulman până în urmă cu un veac, va căpăta acest nume slav în 1934. Vreme de câteva secole (prima menționare istorică - în 1573) a purtat un nume turcesc: Eski Giumaia («Târgul vechi»)”. Aceeași Mărie cu altă pălărie!

De unde vine sintagma „latră câinii în Giurgiu”?

„Românii folosesc, de obicei, expresia «latră câinii», în legătură cu un loc anume, pentru a desemna pustietatea acestuia. Și, totuși, de unde povestea cu Giurgiu? E această așezare «mai cu moț»? Apare un «element» în plus, în cazul dat, care adaugă zicalei în cauză o pată de culoare?”, expune, provocator, etnologul Gheorghiță Ciocioi. Tot domnia sa răspunde: „După tratatul de pace de la Adrianopol, din 1829, când Giurgiu, fostă raia turcească, se întoarce acasă, românii ce vor începe să se mute în curând în orașul părăsit de garnizoana otomană vor constata mirați că la ore fixe câinii lor începeau să latre. Părut din senin. Hai, mai latră câinii într-un loc pustiu, dar de ce, totuși, la anumite ore!”.

Chemarea la rugăciune (de peste Dunăre)

Chiar așa, de ce? „Pe vremea aceea tentaculele Stambulului încă se mai întindeau până hăt, departe, în cele patru zări. În Rusciuc, peste Dunăre, existau la acea dată peste 40 de moschei (a se vedea imaginea de epocă - 1824), orașul fiind unul majoritar turcesc. Cum muezinii de peste fluviu chemau la ceasuri fixe către rugăciune, prin zeci de glasuri, într-o concurență acerbă (ajutați și de poziția orașului de pe «coastele» Dunării), e limpede, așadar, de ce câinii valahilor din Giurgiu aveau atunci un strașnic chef de lătrat”.

Tu spui „brașoave”?

„«A spune brașoave» înseamnă a lăuda excesiv ceva, a inventa povești, a minți în privința unui lucru. Este o veche expresie din Valahia, ce îi viza pe negustorii brașoveni, care își lăudau marfa, exagerând calitățile acesteia, adăugând lucruri închipuite în privința ei”, a mai punctat Gheorghiță Ciocioi. 

„Hodobenii”, cei cu avere puțină

Aveți habar de conotațiile numelui „Otopeni”, în prezent orășel cu aeroport, lângă București? Nu? Ne elucidează antropologul Gheorghiță Ciocioi: „Localitate cunoscută în documente (din 1587/ 1620) ca Hodobeni, Otopeniul de astăzi nu a fost, în trecutul mai îndepărtat, o așezare cu prea multe terenuri deținute de săteni - precum alte sate din sudul Valahiei”. Dar? „Acestea erau fie închinate mănăstirilor, fie le aparțineau boierilor în totalitate, țăranii fiind nevoiți să se limiteze la strictul gospodăriei lor. Numele slav de cancelarie al Hodopenilor/Hudobenilor etc. tocmai aceasta indică: «cei cu avere puțină», slavul «hudoba» trimițând doar către un număr mic de vite și păsări în gospodărie. Mai puțin terenuri agricole, păduri etc.”. De reținut!

Cu urechea ciulită

Expresie populară utilizată și astăzi des, „a ciuli urechea/ urechile” provine din slavă. „Înseamnă a asculta cu atenție încordată, a căuta să auzi, să pricepi ceva. «Ciuli» este o formă de trecut a verbului sud-slav «ciuia» = a asculta, a auzi (ex: ciuli sme, ciuli ste, ciuli sa, ciul săm/ am auzit, ați auzit, au auzit, eu am auzit etc.)”, a mai relevat Gheorghiță Ciocioi.

Să te prefaci în stană de piatră!

Dar „stană de piatră” ce sens are la origini? „Stană este un termen vechi slav (stanu).

Folosit de români mai ales atunci când e vorba de un bolovan de piatră (de o ființă încremenită/ prefăcută în chip miraculos - în basme, legende etc - în «stană de piatră»).

Sensul termenului vechi slav «stanu»: stâncă de neclintit, trainic așezată în pământ, bloc solid de piatră. Românii au adăugat la «stanu», pentru precizare, termenul de piatră, sare etc. Expresia există, ca arhaism, și la sud de Dunăre: «stanovnik»/ «stanuvnik». Desemnează, fără alte adăugiri, un bloc de piatră dură”, a încheiat Gheorghiță Ciocioi.

Expresia «A nimerit orbul în Brăila»” a fost consemnată pentru prima oară la noi de Anton Pann, originar din Sliven, oraș din Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog

Și la sud de Dunăre există un oraș ce poartă numele de Tărgoviște. Majoritar musulman până în urmă cu un veac, va căpăta acest nume slav în 1934”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog

«A spune brașoave» este o veche expresie din Valahia, ce îi viza pe negustorii brașoveni, care își lăudau marfa, exagerând calitățile acesteia, adăugând lucruri închipuite în privința ei”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog

Numele slav de cancelarie al Hodopenilor/Hudobenilor etc. tocmai aceasta indică: «cei cu avere puțină»”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog