Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spectacolul Hedwig and the Angry Inch va avea loc în data de 22 iunie, de la ora 19.00 la Teatrul de Vest Reșița. Din echipa de creaţie, alături de Răzvan Mazilu mai fac parte Adriana Grand (decor), Carmen Stanciu (traducerea textului), Alex Ștefănescu (traducerea versurilor), Marian Iancu (lighting designer). În distribuţie Hedwig – Tudor Cucu Dumitrescu şi Yitzhak – Ana Maria Ivan. Band-ul “The Angry Inch” este compus din Johnny Bica (pian) Irina Cărămizaru și Cristina Danu (backing vocal), Andrei Paraschiv (percuție), Ciprian Pop (chitară), Vlad Vedeș (chitară bas).
Răzvan Mazilu declara în prezentarea spectacolului : “Hedwig and the Angry Inch – un nou musical, un nou titlu celebru și îndrăgit, montat în toata lumea, o nouă provocare. O întâlnire minunată, de adevărată echipă, cu colectivul Teatrului Stela Popescu. O descoperire a unui nou actor de musical - Tudor Cucu Dumitrescu. O reconfirmare a unui mare talent - Lucian Ionescu. În rolul Hedwig, amândoi fac creații de referință, adevărate performanțe. O bucurie de spectacol despre iubire, marginali, toleranță, acceptare și renaștere.”
Hedwig and the Angry Inch spune povestea unei existențe contorsionate între căutarea succesului pe scenă și găsirea împlinirii într-o existență zbuciumată și nonconformistă. Încercările incredibile prin care trece Hedwig, dar mai ales asumarea și sensibilitatea cu care le dezvăluie publicului pe acorduri de rock, au făcut ca în jurul piesei să se țeasă o aură de cult pentru iubitorii genului de musical. Hedwig nu este un manifest pentru un anumit tip de sexualitate, ci o experiență teatrală cu un mesaj profund uman ce îndeamnă la deschidere și empatie față de suferința pe care o resimte, de fapt, fiecare ființă umană.
“Hedwig and the Angry Inch: spectacol-concert, strigăt disperat de iubire al ființei umane. Luminează umbrele, dă proscrișilor șansa demnității și, răsturnând convenția, ne provoacă să ne privim în oglindă: Hedwig suntem noi. La prima lectură, textul mi-a amintit, in mod neașteptat, de finalul plin de speranță scris de Nina Berberova în romanul său, „Acompaniatoarea”: «Și chiar dacă mi se va spune că o biată musculiță nu are dreptul să aspire la măreția universală, eu tot nu voi înceta să aștept și să-mi zic: nu poți muri, nu te poți odihni, încă mai este o ființă ce se preumblă pe pămînt. Încă mai este ceva ce-ți este datorat și pe care-l vei recăpăta într-o bună zi... dacă Dumnezeu există.» (Răzvan Mazilu)
