Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
6 octombrie, ora 19:00, Sala Ion Băieșu
Există nervi
De Marin Sorescu. Regia Felix Alexa
Cu: Răzvan Vasilescu, Gabriel Răuță, Alexandru Conovaru, Amelia Ursu
Apariția piesei Există nervi a marcat un alt drum în dramaturgia românească. Încadrată de criticii momentului în sfera teatrului absurdului, această „primă tatonare dramatică” a scriitorului Marin Sorescu propune imagini și idei ce pot fi asamblate într-o serie complexă de sensuri și semnificații.
Instalarea neobișnuitului în cotidianul familiar se produce simplu – o conversație amicală este întreruptă de o apariție neliniștitoare; o casă este luată drept compartiment de tren. Un Profesor și o Femeie (necesară) își fac apariția în locuința Locatarului și îi propun acestuia să admită inadmisibilul. Captiv în propria casă și supus interogatoriului Profesorului, Locatarul intră într-un joc nebun, în care diferențierea dintre realitate și fantasmagorie, între esență și aparență, între calm și nervi devine dificilă. Sub umbrela ironiei soresciene, ludicul și comicul se întrepătrund, dând naștere unui spectacol remarcabil.
O comedie rafinată și subtilă despre absurdul existenței umane.
Felix Alexa:
„Există nervi este o piesă cu replici de o inteligență sclipitoare, ce-ți rămân mult timp în memorie prin forța lor poetică. În spectacolul meu personajele lui Sorescu trăiesc în lumea de azi, dar sunt ancorate în trecut prin obsesii, mentalități, frici. Panica existențială este o temă constantă în toată dramaturgia lui Sorescu, exprimată într-o formă originală, de o forță aparte, îmbinând umorul și sensibilitatea poetică. Am mizat pe acest umor cinic și poetic în același timp, amestec de speranță și deziluzie, o stare confuză, ce ne este, din păcate, atât de proprie în ziua de azi. Există nervi este un spectacol ce privește cu umor negru acest secol aparent calm, ce ne distruge sistematic nervii.”
Marin Sorescu:
„Am scris piesa aceasta în 1964. Era prima mea încercare dramatică. Am urmărit atunci două lucruri: să văd în ce măsură pot stăpâni dialogul; și apoi, cum, prin această modalitate nouă pentru mine, omul pus să vorbească își poate trăda adevăratele gânduri, frământări, obsesii. Dacă vorbele sunt făcute spre a ascunde gândurile, cum se zice, ele sunt poate, din greșeală, apte și pentru a le dezvălui. Eroii mei – niște oameni care se pândesc. Acțiunea ar fi așadar o vânătoare tragică de gânduri ascunse, de constatări, de banalități, de speranțe, mizerii, înălțări și tot ce formează fondul nostru cel adevărat. Eroii trăiesc o zodie a suspiciunii care întrece orice limită, merge uneori până la coșmar și demență. Vorbele lor sunt în doi peri, frazele sacadate, pline de locuri comune, care tocmai pentru că nu mai înseamnă nimic pot spune foarte mult. Am lăsat personajelor mele cea mai mare libertate. Din sadism. Am fost primul care m-am mirat de replicile lor ciudate și mărturisesc rușinat, chiar am zâmbit. Acțiunea Profesorului, plină de neprevăzut, m-a intrigat peste măsură. Totuși nu m-am amestecat. Explorând zona dintre subconștient și conștient, real și posibil, posibil și fantastic, piesa nu trebuie luată ca o dramă a limbajului. Drama pe care am vrut s-o pun în ea este o dramă a faptelor, care câteodată pot întrece toate aceste margini.”
Luceafărul, 1968
Marian Popescu:
„Există nervi este piesa care propune, din perspectiva comicului, aceeași privire critică profundă a părților de lumină și umbră ale ființei umane, neabsorbite de deriziune și absurd cu care se află într-o permanentă relație de destăinuire. Ironia, ca rațiune integratoare, și comicul, ca teren sigur al perspectivei asupra unei mobilități deconcentrate a spiritului uman, sunt armele principale ale unui dramaturg de mare valoare.”
Marin Sorescu – Ieșirea prin cer (Editura Eminescu, 1984)
8 octombrie, ora 19:00, Sala Iosif Naghiu
Mazurka
De Alexander Hausvater. Regia: Alexander Hausvater
Cu: Lari Giorgescu, Gavril Pătru și Antoaneta Cojocaru
Mazurka este un spectacol emoționant, o odisee în mitul lui Chopin: GENIUL muzical și OMUL Chopin.
Spectacolul nu este unul biografic, ci mai degrabă o încercare de a devia de la realitatea absolută la cea spirituală. Discrepanța dintre creația muzicală și experiența umană este tragică și comică în același timp. Realizat sub cheia replicii „Toți iubesc muzica, dar nu și omul”, spectacolul îl aduce în prim plan pe OMUL Chopin, incapabil să iubească, să mențină o relație.
10 și 11 octombrie, ora 19:00, Sala Ion Băieșu
Mobilă și durere
De Teodor Mazilu. Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză
Cu: George Costin, Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Adrian Nicolae, Irina Bucescu / Mihaela Velicu, Andrei Huțuleac / Alexandru Pavel
București. 1974. Comunism și omul se străduiește să devină nou. Două cooperative rivale - Avântul mobilei și Progresul mobilei - se întrec în cursa pentru îndeplinirea Planului Cincinal.
Doi directori - unul tânăr și în plină ascensiune, altul bătrân, bolnav și oboist - se urăsc shakespearian. Doi subalterni, unul umil și măcinat de visul de a ajunge șef, celălalt versatil, blazat și sofisticat, se urăsc și ei cum pot. Două neveste - vag la fel, dezamăgite în dragoste, au ajuns soții de șef și își petrec timpul acumulând blănuri, excursii în străinătate, tablouri și câini scumpi. În timpul liber, complotează pentru distrugerea rivalei.
Se amestecă bine, și se râde. Și se râde… Până când devine clar că 1974 nu e chiar atât de departe. Și că nici cooperativă și corporație nu sună atât de diferit. Și nu se mai râde… Se fluieră. A pagubă. Cât se poate de românesc.
16 octombrie, ora 19:00, Sala Ion Băieșu
Șase comedii ușoare pentru oameni triști
De Ștefan Caraman. Regia: Alexandru Nagy
Cu: Răzvan Vasilescu și Letiția Vlădescu
Ștefan Caraman:
„Șase comedii ușoare pentru oameni triști e un șirag de perle culese de pe fundul unei mări poluate; perlele sunt curate și limpezi în miezul lor însă scoicile acelea care le-au produs sunt bolnave și triste, aproape că seamănă cu oamenii culegători: preocupați, lacomi, grabiți și egoiști.
Oameni și perle, fiecare contaminând imperfect pe celalalt, fără iubiri absolute, fără eșecuri insuportabile, toate amestecate într-o poveste ocean în care nimeni nu se simte cu adevărat acasă. Am scris piesa aceasta într-una din călătoriile mele după perle, înfrigurat ca aș putea să nu le găsesc și îngrijorat că, descoperindu-le, nu aș fi știut ce sa fac cu ele. Nu știu nici acum, n-o să știu niciodată. La ce bun? Când găsești o comoară se întâmplă întotdeauna ca, la final, să nu-ți mai aparțină, să apară de nicăieri altcineva și să ți-o răpească, iar tu să rămâi doar cu amintirea descoperirii și cu degradeurile de real și ireal care o colorează. Doamnelor și domnilor, eu le-am adus la suprafață. Luați-le, sunt ale dumneavoastră.”
17 și 18 octombrie, ora 19:00, Sala Iosif Naghiu
Steaua fără nume
De Mihail Sebastian. Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză
Cu: Adrian Nicolae, Sorin Miron, Alexandru Pavel/Andrei Huțuleac, Andrei Huțuleac/Alexandru Pavel, Luminița Erga/Corina Moise, Mihaela Velicu, Codrin Boldea, George Costin, Nicoleta Hâncu
Într-un mic orășel de provincie, într-o gară în care nu opresc trenurile rapide, existența blândă și predictibilă a localnicilor este răvășită de sosirea unei scântei din „lumea mare”.
O străină fără bilet și fără acte, fugită din cazino de lângă bărbatul ei, aduce cu ea parfumul subtil și periculos al distracției celor bogați. În brațele unui timid profesor de astronomie, Mona, o stea a sălilor de bal bucureștene, cunoaște dragostea cea mare. Cea adevărată. Cea cosmică. Și o stea primește un nume.
O comedie romantică de o nepământeană duioșie.
24 și 25 octombrie, ora 19:00, Sala Iosif Naghiu
Fata Morgana
De Dumitru Solomon. Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză
Cu: Carol Ionescu, Blanca Doba/Ana Crețu, Adrian Nicolae, Nicoleta Hâncu, Alin Florea/Sorin Miron, Alexandru Pavel, Corina Moise, Monica Odagiu/Daria Pentelie, George Costin și Andrei Huțuleac
Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, Fata Morgana este o satiră puternică ascunsă în frișca umorului de situație și de limbaj.
Ingenioasă, cu personaje realiste care merg însă și către fantastic și absurd, piesa nu s-a demodat deloc.
Blanca Doba – nominalizată pentru Debut la Premiile Uniter (ed. XXVII, 2019) pentru rolul Teo din spectacolul Fata Morgana, direcția de scenă Victor Ioan Frunză
Adrian Nicolae – Premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul Directorul hotelului din spectacolul Fata Morgana, direcția de scenă Victor Ioan Frunză – Festivalul Dramaturgiei Românești Contemporane, ediția II, 2018
Premiul pentru cel mai bun spectacol, în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești Contemporane, ediția II, 2018
Horia Gârbea:
„Fata Morgana este poate cel mai comic dintre textele lui Dumitru Solomon. Publicată în 1978, piesa a fost scrisă în anii când criza morală se agravase, iar lupta cu cenzura se ducea tot mai greu.
Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, piesa este o satiră puternică ascunsă în frișca umorului de situație și de limbaj. Ingenioasă, cu personaje realiste care merg însă și către fantastic și absurd, piesa nu s-a demodat deloc. Natura umană a rămas aceeași. Dar pentru spectatorul de azi, întoarcerea în timp cu 40 de ani adaugă piesei un plus de savoare, detaliu abil exploatat de reputatul regizor Victor Ioan Frunză în decorul, de minuțioasă reconstituire, al Adrianei Grand.”
Olga Delia Mateescu:
„Impus definitiv în istoria literaturii dramatice ca dramaturg, eseist și critic, laureat al premiului Academiei Române, al premiului USR în 1995, primește și premiul UNITER pentru piesa Repetabila scenă a balconului. Schițelor dramatice din volumele Dispariția, Socrate, Măști contemporane li se adaugă numeroase piese ale unor tomuri ca Fata Morgana, Scene din viața unui bădăran, Desene rupestre sau texte ca Țara lui Abuliu, Liftul, Zăpezile de altădată, Noțiunea de fericire și Arma secretă a lui Arhimede.
Televiziunea Română, Teatrul Național Radiofonic, scenele din țară sau din București au binemeritate succese cu operele lui dramatice, TDR reușind cu spectacolul Fata Morgana un regal comic în care hohotele de râs și aplauzele răsplătesc talentul creatorilor săi: dramaturg, regizor, actori, scenograf, muzicieni, personal teatral.”
