Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Papagalul mut se joacă la Sala Mare!
Spectacolul lui Nae Caranfil, Papagalul mut - Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat se mută la Sala Mare.
Spectacolul de autor a avut premiera la sfârşitul anului trecut, la Sala Studio, unde a fost primit cu entuziasm de publicul spectator şi lăudat în presa de specialitate.
S-a jucat cu casa închisă datorită fascinaţiei, deopotrivă pentru universul imaginar al lui Nae Caranfil şi pentru povestea, mai puţin cunoscută a Cavalerului D'Eon, primul spion travestit din istorie, care ajunge să cunoască secretele uneia dintre cele mai extravagante curţi imperiale ale lumii.
Prima reprezentaţie din această stagiune va avea loc pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, pe 24 noiembrie 2019, de la ora 19:00.
Din distribuţie fac parte: Vlad Logigan, Claudiu Bleonţ, Raluca Petra, Miruna Biléi, Mihai Calotă, Eduard Cârlan, Magda Catone, Tomi Cristin, Marius Rizea, Alexandru Georgescu, Dragoş Stemate, Eduard Adam, Cosmin Dominte, Dragoş Dumitru, Axel Moustache, Daniel Badale, Mihai Munteniţă, Alexandru Dunaev, Nicolae Dumitru, Cristina Danu, Mădălina Iagăr, Alexandra Cotfaş, Cristina Negucioiu, Petru Şuţu, Ionuţ Terteci, Cristina Negucioiu, Cristian Constantin, Ruxandra Bobleagă.
Muzica live: Trio Mirea
Pentru astăzi, 1 noiembrie, la TNB puteți vedea spectacolul Cursa de șoareci
de Agatha Christie.
Traducere: Irina Margareta Nistor
Regie: Erwin Șimșensohn
Scenografie: Liliana Cenean
Muzica: Vlaicu Golcea
Citește pe Antena3.ro
„În fiecare dintre noi zace un mister...”
Cursa de șoareci, în regia lui Erwin Șimșensohn, spectacolul care pune micile celule cenușii la treabă, este un irezistibil thriller clasic care îmbină umorul negru, suspansul, situațiile-limită, emoția și jocurile întortocheate ale minții. Fiind vorba de Agatha Christie, „regina crimei”, bineînțeles că nimic nu este ceea ce pare, toată lumea are ceva de ascuns, iar surprizele se dezvăluie la fiecare pas... greșit. Astfel, un idilic decor britanic devine peste noapte locul de desfășurare a unui formidabil policier, în care fiecare gest reprezintă o potențială probă judiciară.
Într-un conac al Angliei rurale, în plină (și convenabilă) furtună de zăpadă, mai mulți călători excentrici rămân înzăpeziți, rupți de civilizație și de lumea din jur. Însă ce pare la început doar o situație neplăcută, la îndemâna protecției consumatorilor, se transformă rapid într-o cursă a suspiciunilor, temerilor și adevărurilor tăinuite. Și-asta pentru că la radio, printre știrile despre starea drumurilor și puțin jazz, se strecoară un anunț neliniștitor. O crimă s-a petrecut în Londra, iar suspectul, ale cărui semnalmente se potrivesc oricui (chiar și neobișnuiților vizitatori), este în libertate. Printr-un ultim apel înainte de căderea liniilor telefonice, poliția anunță că va trimite un agent la pensiunea izolată. Oare vinovatul se află chiar printre oaspeți?
Cursa de șoareci, al doilea spectacol regizat de Erwin Șimșensohn la TNB, după Memoria apei, este o montare captivantă, cu o distribuție de excepție, replici istețe, umor britanic rafinat și o intrigă palpitantă, al cărei deznodământ pare să se rescrie în mintea fiecăruia dintre noi, pe măsură ce apar noi indicii. Fiecare personaj devine suspect, iar fiecare răsturnare de situație – o lovitură de teatru, în această nouă punere în scenă a uneia dintre cele mai faimoase piese de teatru din lume.
Tot astăzi, nu ratați un spectacol senzațional.
Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu
Regie: Dan Tudor
Muzica: Gabriel Basarabescu
Scenografie: Corina Grămoşteanu
Senzaţional! Planuri electorale date peste cap într-un oraş de provincie! Din cauza vieţii grele, un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată. Politica va învinge dragostea?
Deznodământ tulburător! Informaţii noi arată că povestea a fost doar o farsă. Un impostor a înscenat totul în detaliu. Cine este până la urmă Omul care a văzut moartea şi a bulversat viaţa unui oraş?
Victor Eftimiu a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200000 de versuri, 5000 de articole literare şi a ţinut 1000 de conferinţe publice. Comedia Omul care a văzut moartea trezeşte şi astăzi interesul pentru că pare ruptă din realitatea imediată. Haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, ajunge pe scena TNB în interpretarea lui Lari Giorgescu, tânărul actor nominalizat la Premiile UNITER (ediția din 2013) la categoria cel mai bun actor (pentru performanţa din D'ale noastre).
Luminița, de la capătul tunelului de Radu F. Alexandru
Regie: Mircea Cornișteanu
Scenografie: Puiu Antemir
Luminița, de la capătul tunelului este o comedie amară despre cinismul politic și moftangii vremurilor noastre, despre iubirea dată în schimbul carnetului de partid, despre infidelități validate de sondaje și despre mentalități corupte.
Într-o lume în care contează mai mult cu ce ți-ai mobilat casa decât cu ce ți-ai mobilat mintea, versatul politician Virgil Neacșu își înțelege bine rolul în carnavalul manipulărilor. De-asta îi tolerează amabil pe amanții soției lui, până când nevasta unuia dintre ei îi amenință poziția de forță. Și-atunci începe un joc periculos, punctat de zâmbete amare, la finalul căruia presupusa pradă devine vânător, iar sistemul se regenerează cu „oamenii noi”.
Spectacolul surprinde aceste resorturi interioare care pervertesc relații, comportamente, percepții, într-o propunere scenică plină de ritm, energie, luciditate comică, făcându-ne atenți la realitatea noastră de fiecare zi.
Iar propunerea scenografului Puiu Antemir, de a invita publicul în casa familiei Neacșu, prin inspirata plasare a gradenelor în spațiul de joc, decupează clar ideea că nu mai suntem doar spectatori, ci avem un rol important în tot ceea ce se întâmplă, fie că alegem să privim sau să acționăm.
Pentru sâmbătă, 2 noiembrie, Teatrul Național bucureștean a pregătit spectacole de neratat.
Idolul şi Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu
Regie: Ion Cojar
Scenografie: Liliana Cenean,Ştefan Caragiu
O comedie amară despre căutarea fericirii, scrisă de unul dintre cei mai importanţi dramaturgi interbelici. Eroul piesei, un subtil raţionalist, îşi construieşte personalitatea prin iubire, delicateţe şi printr-o încredere neclintită în puritatea valorilor morale.
No Man`s Land de Danis Tanović
Traducere: Andrei Marinescu
Regie: Alexander Morfov
Adaptare: Alexander Morfov
5 argumente pentru care nu trebuie să ratați No Man’s Land de la TNB!
- Piesa: O adaptare scenică după un film premiat cu Oscar (No Man’s Land de Danis Tanović, Oscar pentru Cel mai bun film străin, 2001). În total, filmul lui Tanović a obținut 42 de premii, printre care Premiul Academiei Europene de Film pentru Cel mai bun scenariu, Premiul César pentru Cel mai bun film artistic, Globul de Aur pentru Cel mai bun film străin.
- Subiectul: Deși, la o primă lectură, pare o piesă despre conflictul din fosta Iugoslavie, No Man’s Land este, de fapt, o satiră împotriva războaielor de pretutindeni, dar și împotriva comunității internaționale și a presei în goană după senzațional și rating. O comedie neagră despre război care amintește de celebrul roman CATCH-22 sau de serialul M*A*S*H.
- Regia: Alexander Morfov, un nume ultra-cunoscut prin montările anterioare de la TNB (Furtuna și Vizita bătrânei doamne), uimește din nou prin spectaculosul montării (foarte bine susținut de colaboratorul său, scenograful Nikola Toromanov), prin emoție și umor.
- Distribuția: Pentru rolul din No Man’s Land, Richard Bovnoczki a fost nominalizat la Premiile UNITER de anul acesta. Alături de el, tânărul Ciprian Nicula, cunoscut deja pentru excelentul rol din O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, rol pentru care și el a fost nominalizat la UNITER. Nu în ultimul rând, Mihai Călin, care reușește performanța de a captiva publicul, jucând întins pe spate pe toată durata spectacolului.
- Coloana sonoră: Așa cum ne-a obișnuit, Morfov semnează, la fel ca la celelalte spectacole ale sale de la TNB, o coloana sonoră pe care îți dorești s-o reasculți multă vreme după ce ai ieșit de la spectacol. Veți auzi, printre altele, Dire Straits (Brothers in Arms), The Doors (LA Woman), Bob Dylan (Knocking on Heaven’s Doors), Johnny Cash (We’ll Meet Again).
Allegro, ma non troppo de Ion Minulescu
Regie: Răzvan Popa
Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu,Maxim Corciovă
Autor dramatic jucat cu mare succes pe vremea sa, Ion Minulescu (1881 – 1944) este cunoscut astăzi mai ales ca poet al Romanțelor. Teatrul său merită a fi redescoperit pentru dialogurile vii, umorul alert, naturalețea poveștii, verva intelectuală, originalitatea scriiturii.
O comedie sentimentală, cu încurcături amoroase și suspansuri dramatice. O satiră de moravuri cu un milionar, o soție și un dramaturg, alături de alte personaje pitorești – o amantă, un samsar, o slujnică – vă va ține, timp de o oră și jumătate, captivați de farmecul și savoarea epocii interbelice.
Apariții neașteptate și răsturnări de situație, un ingenios melanj între teatru și realitate, un adulter care se comite sub ochii soțului, sub masca unei piese fictive. O pledoarie pentru firescul în teatru, care trebuie să se inspire din viață.
Anonimul venetian după Anonimo veneziano de Giuseppe Berto
Coordonator: Ion Caramitru
Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu
Anonimul veneţian este un spectacol sensibil, profund, uneori ironic şi mereu emoţionant. Ea şi El îşi trăiesc dragostea dincolo de vreme, într-o Veneţie a muzicii şi a frumuseţii eterne. Aici, iubirea înseamnă libertatea de a înfrunta zâmbind viaţa şi moartea deopotrivă.
O dramă romantică specială despre doi oameni care se reîntâlnesc pentru a-şi împlini povestea, rămasă neterminată. Fac asta într-un moment tulburător, când timpul pare că şi-a pierdut răbdarea, dar iubirea lor rămâne la fel de puternică şi de frumoasă, chiar şi acum, în apropierea ultimului act. Care pare să dureze cât o clipă... sau cât o viaţă.
„Spectacolul de faţă nu se vrea o demonstraţie, ci un exerciţiu cu vedere la public. Anonimul veneţian, de Giuseppe Berto, oferă pretextul unei astfel de abordări, iar Ilinca Goia şi Ioan Andrei Ionescu, doi actori foarte versaţi ai trupei Naţionalului, au curajul asumării lui până la capăt, au plăcerea jocului cu mijloacele simple, dar complicate, ale actorului.” Ion Caramitru
Fetița soldat de Mihaela Michailov
Regie: Silvia Roman
Scenografie: Bianca Veșteman și Sabina Veșteman
Fetița soldat este o poveste pentru toate vârstele și toate timpurile, purtând cu ea parfumul copilăriei dintotdeauna. Lumea văzută prin ochii unei fetițe de 9 ani este plină de candoare și imprevizibilă ca o joacă serioasă de-a viața și moartea.
Spectacolul se compune ca un puzzle copilăresc din amintirile despre Bunica, personajul central al acestui Cosmos, stăpâna jocurilor și deținătoarea tuturor micilor și marilor întrebări din univers. Bunica este copilăria, este lumea, este viața. De aceea ea nu are voie să dispară, iar micuța Ami se hotărăște să își salveze bunica de la moarte, antrenând în apărarea ei o întreagă armată de soldăței…
Un one woman show – în două interpretări (Silvana Mihai și Cristina Juncu) –, puternic, sensibil, cu umor, actual ca mesaj și abordare, unde realismul psihologic poate atinge profunzimi ale abisului. Un spectacol care, cu delicatețea inocenței, ridică întrebări necesare despre viață, moarte, societate, educație, toleranță.
“Fetița soldat este o piesă despre politica afectelor. O piesă despre o fetiță care-și imaginează o întreagă lume, un complex de acțiuni de apărare pentru a-și salva bunica. O piesă despre o materie care nu se învață la școală: empatia. O piesă despre ce vrem să ne facem atunci când o să fim mari. Sau despre ce n-am apucat să ne facem pentru că oamenii mari ne-au făcut ce-au vrut ei.
O piesă despre bunicile și bunicii care ne-au creat copilării solare, ajutându-ne să înțelegem ce-i cu lumea asta. O piesă despre copii care inventează cel mai tare joc de strategie: apărarea celor dragi. Pentru că solidaritatea și iubirea pot schimba ceva. Și pentru că neimaginată, schimbarea nu poate apărea. Fetița soldat este o piesă despre legături afective care nu se pierd niciodată”. Mihaela Michailov
Micul infern de Mircea Ștefănescu
Regie: Mircea Cornișteanu
Ilustrație muzicală: Mircea Cornișteanu
Scenografie: Clara Labancz
O comedie despre iadul conjugal, așa cum numim, cei mai mulți dintre noi, instituția matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan - pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie -un elogiu al vieții de familie.
Un text la fel de actual azi, ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcției și a dialogului, prin hazul și ironia replicilor, Micul Infern este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai ușor în trei și dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.
20 de ani în Siberia dupa Anița Nandriș-Cudla
Regie: Sorin Misirianțu
Scenografie: Sorin Misirianțu
„20 de ani în Siberia” - Un spectacol despre destinul unei țărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Anița a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Separată de soțul și de mama bolnavă, pe care nu avea să-i revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.” (Monica Lovinescu)
Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică.
În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o țărancă simplă, dar cu o fluență a scriiturii și un firesc al povestirii în fața cărora talentul multor scriitori consacrați pălește. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunța vreodată cuvântul „comunism”, Anița / Amalia își acordează gândurile și trăirile într-o interpretare artistică excepțională, care ne relevă „statura net aristocratică a țăranului român” (Ștefan J. Fay).
ActOrchestra - Creație colectivă
Regie: Horia Suru
Costume: Alina Herescu
Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se rîde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra din această seară transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.
O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.
În premieră la TNB, pe 3 noiembrie, Tania Popa este Figuranta
Solară şi impetuoasă încă de la debut, din anii studenţiei, pe când juca deja în trei teatre profesioniste din Bucureşti, vreme la care Horea Popescu, binecunoscut regizor, îi încredinţase rolul principal din spectacolul „Ondine”, partener de scenă fiindu-i Adrian Pintea, Tania Popa n-a ştiut niciodată ce înseamnă eşecul sau aşteptarea ocaziei norocoase. A provocat şi a fost provocată să ajungă un nume îndrăgit de public. Angajată imediat după facultate la Teatrul Naţional din Bucureşti, şansa i-a surâs cu fiecare rol încredinţat aici, în răstimp de două decenii şi jumătate, de regizori de top.
În această toamnă, Tania Popa are ambiţia să-şi surprindă spectatorii în ipostaza de regizor. Şi nu oricum, ci printr-un dublu debut regizoral. Unul dintre spectacole va avea premiera chiar la TNB, pe 3 noiembrie 2019, şi se numeşte Figuranta.
Piesa îi aparţine unui vechi prieten, el însuşi actor, Andreas Petrescu, şi a fost scrisă special pentru Tania, într-o cheie diferită de celelalte texte ale lui, dintre care vom aminti: Mă mut la mama, Mă mut la tata - Teatrul Mic, Te iubesc dar nu pe tine - spectacol găzduit de Teatrul Metropolis, Căsătorie în 3 - Teatrelli, Azi nu, poate mâine! - spectacol găzduit de Teatrul Național Bucureşti şi, în pregătire la Teatrul Dramaturgilor, Majordomul.
Figuranta este un puzzle de stări şi situaţii ce te iau prin surprindere, la graniţa dintre râs şi lacrimă, în ritm alert, şi se recomandă drept o ofertă generoasă pentru firea actriţei şi pentru noua încercare din cariera ei. „Textele lui Andreas sunt ca o mănuşă bine lucrată, perfectă chiar, apreciază Tania. Te servesc şi te provoacă pe tine, actorul, în cel mai fantastic mod cu putinţă. Cum mie îmi plac provocările profesionale, am decis că a venit momentul acum să mă testez ca regizor. Cei care mă cunosc ştiu că pot fi în acelaşi timp nu numai pe scenă, în culise, în sală, dar şi în locul spectatorului”. Ea este Tania Popa, una dintre cele mai apreciate actriţe ale Teatrului Naţional şi vă aşteaptă să vă spună cu naturaleţe povestea Figurantei, folosindu-se doar de câteva elemente de joc şi de energia ei debordantă şi convingătoare.
“Tania Popa este o bombă cu ceas. O bombă cu ceas de lux. Nu ştii niciodată când va exploda iar atunci când o face, reacția e puternică, mătură totul în jur. Dar nu cu violență ci cu sensibilitate. Cu multă căldură”, spune despre ea autorul piesei.
Dacă aţi văzut-o în „Fata din curcubeu”…, ce mai putem adăuga?
Reţineţi, aşadar, pe 3 noiembrie 2019, ora 20.00, la Sala Pictura a Teatrului Naţional din Bucureşti va avea loc premiera: Figuranta, un nou one woman show cu Tania Popa!
