Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe Tudor Gheorghe l-am cunoscut in ipostaza lui de actor de teatru, care juca intr-un spectacol al studenţilor de la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică).
Pe Tudor Gheorghe l-am cunoscut in ipostaza lui de actor de teatru, care juca intr-un spectacol al studenţilor de la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică).
Spectacolul era montat tot de un student, Andrei Şerban, pe un scenariu scris de mine, in care adaptam (in versiune romănească) cele mai semnificative momente scenice din marea gestă imaginată de Alfred Jarry (1873-1907), consacrată personajului său, devenit legendar (erou care l-a şi făcut celebru), Ubu.
EXAMEN. In episodul "Ubu inlănţuit", Tudor Gheorghe a interpretat rolul de "caporal al cetăţenilor-liberi", pe numele său de gradat militar, Pişăblind. "Pişăblind... daâ cind e dame de faţă, marchizul de Iarbădeasă." Spectacolul, cu public (directori de teatru, cronicari dramatici, teatrologi, scriitori, dar şi lume iubitoare de artă, in număr mare), s-a bucurat de două reprezentaţii, dar a şi fost repede interzis de cenzura de pe-atunci. Ale vremii valuri...
Toate aceste aventuri ubueşti s-au petrecut, dacă nu mă-nşală memoria, in anul 1966, cind regizorul şi actorii işi dădeau examenul de diplomă. Textul imi fusese solicitat de Andrei Şerban, pe care l-am cunoscut graţie tatălui său, ilustrul fotograf de artă Gheorghe Şerban, in perioada in care, impreună cu acesta, pregăteam prezentarea monografică "Hoinar prin Bucureşti", album ce-a apărut in 1968.
Citește pe Antena3.ro
IEŞIRI LA RAMPĂ. Aşadar, cea dintii intilnire a mea cu actorul Tudor Gheorghe a fost in 1966. A urmat, după cum işi mai aminteşte multă lume, o lungă şi fructuoasă colaborare cu interpretul cintecelor populare şi culte. Am realizat amindoi un mare număr de ieşiri la rampă, in care mi-am asumat regia şi scenariul spectacolelor, uneori participind şi ca interpret de texte alături de acest mare artist plural. Ne-a găzduit Muzeul Literaturii Romăne, in faimoasa Rotondă 13, sub patronajul regretatului nostru prieten Al. Oprea, care ne-a protejat cit a putut de cenzură, inlesnindu-ne "Serile de teatru şi de muzică". Publicul a urmărit astfel, printre altele, "7 balade" (9 noiembrie 1971, premiat in acelaşi an de revista Săptămina culturală a Capitalei), "O soaré la Museu" sau "Poesie romănă, I" (16 noiembrie 1971) şi "Poesie romănă, II" (16 iunie 1972), ambele spectacole distinse cu Premiul criticii teatrale pentru cel mai bun recital prezentat la Festivalul recitalurilor dramatice (Bacău, 1972); "Acolo unde-s nalţi stejarii" sau "Poesie romănă, III" (25 decembrie 1972). Destul de repede, in 1974, Electrecord a editat discul "Viaţa lumii", urmat de "Cintece de dragoste, de ţară"... Sumarul lor, alcătuit de mine, reprezenta o antologare a celor mai semnificative "poezii cintate" de artist in spectacolele pe care le realizasem impreună la Muzeul Literaturii Romăne.
DISC-SPECTACOL. Solicitat de Electrecord, i-am prezentat atit pe interpret, cit şi piesele selectate, textele (şi in versiunile lor franceze, a căror traducere imi aparţinea) fiind tipărite pe mapele discurilor respective. Iată spicuite citeva opinii pe care le-am exprimat despre artist şi despre cintecele sale: "Tudor Gheorghe - o voce şi-o ghitară (un poem şi-o melodie? un cuvint şi-o notă?) - compozitorul şi interpretul absolut al acestui disc-spectacol, incearcă temerara relogodire a cintecului cu poezia: nu şovăi să afirm că reuşeşte cu strălucirea vocaţiei, cu aplombul profesiei (de credinţă)" ("Viaţa lumii"). "Poetul-poeţilor - pentru cei care-l cunosc şi care, cunoscindu-l, recunoscindu-i adică arta, il iubesc - este un simbol: numele lui definit are dreptul să-nceapă a luneca in uitare. Poate reintra in anonimatul zeiesc al folclorului. Topit in definiţie, iată-l un nume comun, ca răul şi ca dragostea, ca sapa şi ca soarele, ca iarba şi ca moartea: tudor gheorghe - poezia-cintec" (Cintece de dragoste, de ţară...).
Acelaşi public, iubitor de muzică şi de poezie, a putut vedea la tv emisiunile "Se-aşterne bruma peste vii" (1970) şi "Meditaţie la frunzele toamnei" (1978).
In 1971, in decembrie, cu ocazia botezului fiicei noastre, Ioana, printre ai cărei naşi se numără şi Tudor Gheorghe, s-a născut incercarea "Simultan": eu recitam versuri şi proze din clasici, din contemporani şi din producţii proprii, iar Tudor cinta şi recita. Fiind participant la zaiafetul aferent, academicianul Răzvan Teodorescu n-a uitat momentul, pe care l-a evocat cu amănunte intr-o emisiune inchinată lui Tudor Gheorghe de Antena 1. Tot Răzvan a mai amintit, cu această ocazie, momentele de "Poezie populară franceză" prezentate in romăneşte şi in franţuzeşte la Paris.
DIN FOLCLOR. Fie-mi ingăduită o anecdotă. Intr-unul dintre admirabilele spectacole recente ale menestrelului, "In căutarea dorului pierdut", acesta include o veche poezie a mea (scrisă in 1957, intitulată "Carmen meretricis", altfel spus "Cintec de curvă", şi dedicată lui Miron Radu Paraschivescu, neuitatul poet care-a declarat şi in scris că e "cel mai frumos cintic ţigănesc pe care nu l-am scris"). In treacăt fie spus, prin 1970, am interpretat bucata impreună cu Tudor, eu recitind-o şi el acompaniind muzical cu fragmente din cintece de mahala. Revin la spectacolul recent. Deşi in cazul altor scriitori, precum Tudor Arghezi şi Ion Manu, interpretul a rostit numele autorului, pe-al meu l-a "uitat", informind publicul cum odinioară, la o manifestare de amploare de la Academia "Ştefan Gheorghiu", o responsabilă cu protocolul i-a cerut să nu cinte piesa cu bucluc, "fiindcă... inţelegeţi că...". Artistul n-a mai cintat-o, dar nici spectatorilor de azi nu le-a mai destăinuit numele autorului, considerind, probabil, că toată lumea ştia despre cine e vorba. Şi chiar aşa a fost. Am intrat in folclor şi-n conştiinţa citorva contemporani. Le sint recunoscător şi lor, şi artistului!
Intre 1971-1972 am mai scos la lumină (scenariu şi regie) trei spectacole de "Poezie cintată romănească". Şi cite şi mai cite alte apariţii impreună, pe care eu le-am mai uitat, dar pe care, cu siguranţă, inegalabilul Tudor Gheorghe nu, pe bună dreptate. Ii urez şi de-aici inainte (pe scenă, la tv, in filme) reuşitele pe care le merită cu prisosinţă!
"Tudor Gheorghe - o voce şi-o ghitară (un poem şi-o melodie? un cuvint şi-o notă?) - compozitorul şi interpretul absolut al acestui disc-spectacol, incearcă temerara relogodire a cintecului cu poezia: nu şovăi să afirm că reuşeşte cu strălucirea vocaţiei, cu aplombul profesiei (de credinţă)"
Romulus Vulpescu, despre strălucirea vocaţiei
"Am realizat amindoi un mare număr de ieşiri la rampă, in care mi-am asumat regia şi scenariul spectacolelor, uneori participind şi ca interpret de texte alături de acest mare artist plural"
Romulus Vulpescu
"Poetul-poeţilor - pentru cei care-l cunosc şi care, cunoscindu-l, recunoscindu-i adică arta, il iubesc - este un simbol: numele lui definit are dreptul să-nceapă a luneca in uitare. Poate reintra in anonimatul zeiesc al folclorului. Topit in definiţie, iată-l un nume comun, ca răul şi ca dragostea, ca sapa şi ca soarele, ca iarba şi ca moartea: tudor gheorghe - poezia-cintec"
Romulus Vulpescu, despre anonimatul zeiesc al folclorului
