Accidentele stupide nu-i ocolesc pe scriitori

Uneori, pe cât de înalt le e zborul în meseria lor, scriitorii pică în hârtoape ridicole, îşi împotmolesc soarta, ba mai şi mor din aceste accidente stupide. Scriitorul de sensibilitate Mihail Sebastian a ieşit de-acasă, a observat că un şiret de la pantof era desfăcut, s-a aplecat să-l lege, nu şi-a dat seama că un picior coborâse de pe trotuar şi un şofer tembel l-a călcat cu ditamai camionul. Şi-a dat ultima suflare sub roţile camionului, el care adusese atâta primăvară în inimile românilor cu bijuterii precum: „Jocul de-a vacanţa”, „Ultima oră”, „Steaua fără nume”, cu rafinatul roman „Accidentul”. Culmea, titlul a devenit realitate! O remorcă de tramvai şi nişte pahare de băutură s-au aliat ca să-i curme viaţa unui poet de mare talent, Nicolae Labiş. Era o noapte de gerul făcuse patinoar din trotuare, iar Labiş a plecat de la Capşa, unde răsturnase pe gât cam multe pahare cu alcool - îl deturnaseră prieteni vicleni la năravul băuturii. Nesigur pe picioarele împleticite de vin, părintele poeziei superbe „Moartea căprioarei” a vrut să se urce în tramvaiul deja în mişcare în zona Colţea, a alunecat şi a căzut prins între primul vagon şi remorcă. Tramvaiul i-a produs leziuni grave la coloană, s-a luptat o săptămână cu rănile şi infecţia, a dictat de pe patul de spital poezia “Pasărea cu ciocul de oţel” şi a murit la numai treizeci şi ceva de ani. Versiunea că l-ar fi îmbrâncit o dansatoare rusoiacă alături de care chefuise s-a dovedit un cancan. Ce să mai vorbim despre întâmplarea banală, care a dus la ridicarea la cer a unui mare romancier, Marin Preda! Locuind în izolare voită în Casa Scriitorilor din Mogoşoaia, Preda coboară seara să-şi mai ia băutură din restaurant. Acolo, nişte admiratori, ca să se fălească, îl invită la masă şi ciocnesc iresponsabil de multe, prea multe pahare cu tărie cu părintele „Moromeţilor” şi al „Celui mai iubit dintre pământeni”. Apoi, mesenii, care se lăudau că s-au cinstit cu marele scriitor, l-au lăsat singur în cameră. Preda, tulburat de atâta alcool, cade pe marginea patului, cu faţa în jos, vomită, şi o rămăşiţă de omletă îi astupă traheea şi moare sufocat. Mai puţin cunoscută este împuşcarea în piept a lui Liviu Rebreanu în ziua tulbure de 23 august 1944. Autorul formidabilelor cărţi „Ion”, „Ciuleandra” se afla în dreapta şoferului, un ofiţer rudă cu el, şi maşina nu se opreşte la somaţia unor soldaţi aflaţi la un baraj. O împuşcătură, glonţul soldatului îl loveşte în piept pe Rebreanu, care moare de o afecţiune a plămânilor după 10 zile.